miercuri, 15 decembrie 2010

Mai sus nu se poate...

Aici mă aflu mai aproape de Dumnezeu cu 2544 m. Sunt singur cu un cer întreg. Dacă ajungi aici şi eşti „norocos” vei avea „plăcuta” companie a unui nou nor. Sau poate că este mereu acelaşi; varianta norului încăpăţânat.
Cum mai sus de atât nu se putea, am imortalizat momentul şi am coborât înapoi pe „streaşină” am luat rucsacul în spate şi ne-am dat drumul pe „burlan” (Valea Viştei Mari).
Circa 3 ore am mers cu norii la picioare (sper totuşi că erau alţii), deranjând fără să vreau întâlnirea a patru capre negre.
Ceasul tindea să arate ora 20 când am intrat într-o pădure, la început de conifere, apoi de foioase. Intrarea în pădure era „marcată” de o şiră albă de oaie. Când am ajuns la drumul forestier, fie că ţineam ochii deschişi fie că-i închideam, era cam acelaşi lucru (regula...) cu o singură diferenţă: dacă priveai (cu ochii larg deschişi) pe cer, observai puzderia de stele mai mari sau mai mici, mai cu colţuri, mai fără şi călcai în bălţi (nu în gropi simple ci în gropi umplute cu bălţi).
Întâlnirea cu o persoană amabilă ce avea maşină a făcut ca excursia să dureze doar 14 ore şi nu 15 aşa cum tindea să se întâmple.
Când m-am culcat, am încercat să-mi dau seama de ceea ce realizasem: am fost cel mai înalt om din ţară pentru un minut.
Asta doresc tuturor drumeţilor ambiţioşi, încercaţi, şi oamenilor „normali” în general.


[Pentru cei care nu au citit de la inceput seria "Mai aproape de Dumnezeu cu 2544m", va invit aici:
- Partea 1
- Partea 2
- Partea 3
- Partea 4
- Partea 5]

luni, 13 decembrie 2010

Mai am un singur nor...

E! Şi din vorbă în vorbă, ba cu câte un nor, ba cu câte o capră neagră mai grăbită, am ajuns la „streaşină”.
Aveţi idee de ce îi spun „streaşină”? Sincer e o denumire pe care i-am dat-o chiar în momentul în care scriu aceste rânduri unui loc.
Geografic scriind, acolo se află un refugiu de beton ce are la bază două tăuri. De la 2320 m, altitudinea la care se află „streaşina”, se vede „acoperişul”. Acum cred că v-aţi dat seama.
Sunteţi în faţa acoperişului României (dacă v-aţi lăsat dus de nor), două vârfuri de peste 2500 m (Viştea Mare 2527 m şi Moldoveanu 2544 m), care formează locul de unde se vede tot.



imagine preluata de pe http://commons.wikimedia.org/wiki



Îmi las rucsacul la refugiu, ştiind că turiştii montaniarzi sunt cinstiţi, şi urcăm.
Urcăm pe „şindrilă” şi în cele din urmă ajung la primul vârf. De aici trebuie să te debarasezi de beţele de ajutătoare pentru urcat fiindcă urmează o porţiune veritabilă de aşa-zis scrambling (aşa se zice mai nou; sau poate că este un cuvânt de origine dacă uitat de români şi readus aminte de europenii calmi), adică de căţărare elementară (nu poţi să greşeşti decât o singură dată, elementar).
Omul din faţa mea, tata, îmi transmite ceva de încurajare însă îl aud cu ecouri.
Oare cum ar trebui să vorbim ca să auzim doar ecourile? Asta în măsura în care nu ni l-am pierdut precum Iona inegalabilului Marin Sorescu.
„Mai am un singur nor”, mi-am spus... „şi astfel ...” după aproape 8 ore, fac un pas mare pentru mine şi un pas mic pentru omenire (căreia nu cred că-i pasă prea mult de reuşita mea), şi ating locul pe care mulţi doar îl arată cu degetul (sau indicatorul) la hartă.


va urma...

miercuri, 8 decembrie 2010

Călătorie într-un nor...

Însă pentru a avea succes deplin în vizitarea a cât mai multor obiective într-un timp relativ scurt, iremediabil, drumeţul trebuie să se trezească devreme. Regula spune: pleacă pe întuneric pentru a te întoarce pe lumină. Nu aveam să o respect şi s-a răzbunat.
Am plecat aşadar dimineaţă (pe lumină) de la mânăstire către Cabana Valea Sâmbetei. După două ore de mers pe „Drumul oaselor” pe care mersese cu mulţi ani înainte Florin Piersic, zicând proverbiala expresie „totul se duce pe Apa Sâmbetei” întâlnim urmele unei foste avalanşe care în urmă cu două luni te făceau să înmărmureşti, date fiind măreţia ei şi ravagiile făcute.
La 15 minute de aici se află Cabana V. Sâmbetei, situată la altitudinea de 1401 m, loc de popas, refugiu în caz de vreme rea, şi chiar de odihnă peste noapte în funcţie de preferinţele călătorului (căruia, să nu uităm, îi şade bine cu drumul), precum şi de timpul sau resursele financiare ale acestuia.
În zare se observă, când nu este ceaţă, două Ferestre, Mare şi Mică a Munţilor Făgăraş.
Probabil că odată au privit prin ele doi oameni, unul mare şi altul mic, cu câte doi ochi, unii mari şi alţii mici, vibrându-le două inimi, una mare şi alta mică... Cine ştie?
Acolo începe drumul de creastă.
Până să ajungem însă în Fereastra Mică, Dumnezeu, care îi răsplăteşte pe oamenii ambiţioşi, ne-a aşternut un covor aproape interminabil, negru, de afine. Am scuturat cât am putut covorul, l-am periat bine şi l-am lăsat la locul lui, pentru a fi „călcat” de următorii turişti ce vor avea nevoie de un strop de energie.
Urcăm şi urcăm şi urcăm şi mă uit brusc înapoi. Ce am văzut?
O mare întindere de alb. Să fii fost „Marea Albă”? Să fii ajuns în Rai? Nu cred. Mai am de mers, de văzut, de trăit, de iubit, de învăţat, de cunoscut şi de ... scris.
Era un nor ce ne îndemna la mers, ne ajuta împingându-ne de la spate.
Din fizică se cunoaşte noţiunea de greutate aparentă a unui corp aflat într un fluid, însă noi aveam o greutate aparentă într-un nor. Există oare aşa ceva?
Norul mi-a permis să pătrund întâi cu picioarele, apoi cu capul în el, anihilându-mi cel puţin greutatea rucsacului; altă greutate nu mai aveam; tindeam către imponderabilitate, zbur(d)am de fericire că pot pune mâna, piciorul, obrazul, pe un nor. Sau poate că el le punea pe mine? Câtor oameni le-a bătut inima până acum într-un nor? Un nor plin de lacrimi (lacrimile Oceanului Planetar) e mai catifelat decât orice batistă, fie ea parfumată, fie ea de la o fată, şi te poate înfăşa cu totul într-un scut protector.
De ce m-aş ascunde într-un nor? Pentru a pluti, pentru a parcurge distanţe, înălţimi, cât ai zice: „soare”. Ei bine, acolo în creastă, am găsit în sfârşit soare; doar pe un versant, însă era.
Am urcat o potecă relativ sinuoasă ce-mi oferea perspective spre măreţiile Făgăraşilor, spre câteva lacuri glaciare, cu forme diverse, bizare, şi de ce nu, spre alţi nori care nu puteau depăşi creasta.
Oare fiindcă mă aflam eu acolo? Mă aşteptau să mă prindă în cazul în care alunecam, şi să mă pună la loc pe potecă, să mă bată uşor pe umăr şi să mă îndemne:
„Hai Răzvane! Nu te lăsa! Mai ai un pic! Ai muncit atât! Mai ai încă de un infinit de ori mai mult. Nu te teme! Nu te opri! Dacă vrei, poţi!”.
S-a pus cineva până acum în mintea unui nor? Cred că ştiu pe cineva: Marin Sorescu, atunci când a scris (poezia şi) volumul de poezii: „Norii”. Şi mai ştiu pe cineva: pe mine. Eu şi Sorescu?
Cu siguranţă e şi el undeva pe-acolo pe sus pe un nor, mai drag lui, norul de care stă proptită „Scara la cer”. Sau măcar o parte din Sorescu, restul fiind în inimile a câtorva milioane de oameni care l-au cunoscut sau nu, care l-au îndrăgit sau nu şi care îl iubesc sau...
De fiecare dată când merg pe munte îl am alături, îl am în minte şi suflet. Ţin închisă în mine o fărâmă dintr-o fărâmă universală.


[va urma...]

luni, 6 decembrie 2010

E pur si muove...

De la mistica Şinca Veche, am pornit mai departe către o localitate cu nume simplu: Lisa. Străzile din Lisa sunt mărginite de case majoritatea fără etaj. Într-o astfel de casă a văzut lumina pe Pământ, Octavian Paler. Pentru a ajunge la curtea în care se afla odată casa Paler trebuie să te laşi cuprins de labirintica localităţii, „mergi pe prima la dreapta, apoi pe prima (şi singura) la stânga, numeri a 5-a casă pe stângă şi... aia e”. Un loc încărcat de istorie, filosofie şi ... gânduri, mai mult sau mai puţin spuse.

Plecând de la fosta casă Paler, ieşim din comună şi mergând spre nord ne întâmpină un indicator ce ne invită să facem un scurt popas „La Vâltori”, un obiectiv turistic vechi, cu efecte „halucinogene”.
Vâltorile reprezintă locurile unde se spală şi se întăreşte lâna, materia primă în confecţionarea straielor. Tradiţia datează de sute de ani, ajungându-se la a 5-a generaţie de meşteri.
Apa captată ajunge în vâltori, unde se agită, învârtindu-se, de atâta amar de vreme odată cu lâna şi cu gândurile (şi grijile) celui care are curiozitatea să o privească. Pe o altă cale, datorită greutăţii sale, apa pune în mişcare un întreg sistem de roţi dinţate, declanşând astfel mecanismele necesare „păruielii” şi încălzirii straielor.








Cu gândurile vâltorite pornim mai departe, în căutarea unei stări de echilibru, către cetatea de stâncă a Făgăraşilor. Vom înnopta la Mânăstirea Brâncoveanu din localitatea Sâmbăta de Sus, loc de binefacere spirituală.



[poze preluate de pe site-ul: http://www.welcometoromania.ro/E68_Sibiu_Brasov/E68_Sibiu_Brasov_Lisa_r.htm ]

va urma...

vineri, 3 decembrie 2010

Mai aproape de Dumnezeu cu 2544m

[urmatoarele articole fac parte din Jurnalul propriu de muntzoman scris in 2006, anul in care am fost mai aproape de Dumnezeu cu 2544 m :)]


Aţi fost vreodată la înălţime? Sunt sigur că unii dintre voi da, alţii mai puţin însă cât de sus am ajuns eu...
Am plecat într-o zi, încă de vară, către impunătoarea cetate stâncoasă a Făgăraşului.
Însă ca o călătorie care se respectă a trebuit întreruptă de pauze lungi, mai puţin dese.

Templul Ursitelor


Primul popas l-am făcut în localitatea Şinca Veche la Templul Ursitelor. De ce? Din curiozitatea care te macină când citeşti un asemenea nume. Templul Ursitelor este însă un nume dat de cineva care nu a avut habar de ce se află exact acolo. El se constituie ca un loc de închinare, un lăcaş de cult, vechi de sute de ani, în care s-au adăpostit pustnici bătrâni, cu barba încâlcită de vreme şi care au găsit acolo o cale de comunicare cu Divinitatea. Fac referire la un horn spiralat, vertical, de piatră care te obligă să-l priveşti în lung şi să observi prin el, ca printr-o fereastră paralelă cu cerul, infinitul.
Hornul îţi insuflă o stare ciudată de libertate; ai impresia fie că poţi zbura fie că te afli într un vârtej sau că eşti gata de lansare şi aştepţi numărătoarea inversă.
Oare şi bătrânii pustnici trăiau această stare? Şi ei aşteptau fatidica cifră 0, pentru a urca spre imensitatea văzduhului?
De asemenea, lângă acest templu se află şi cea mai veche aşezare dacică de la noi din ţară, însă urmează a fi decopertată în întregime de pământul aşternut de milenii.


Imagine preluata de pe: http://romania-obiectiveturistice.blogspot.com/


[va urma...]

luni, 22 noiembrie 2010

Şi totuşi există…

„Am aflat ceva şi vă spun şi vouă acum: Cenaclul Flacăra există!”
Adrian PĂUNESCU

Pentru a supravieţui într-o capitală ce se vrea europeană, studentul, cu toate gândurile lui trebuie să înţeleagă că dezavantajele de a fi student provincial trebuie privite drept des avantaje. Astfel va avea toate şansele să cunoască şi să recunoască oameni noi, oameni mari, oameni mici, oameni vechi în înţelepciune.
Timp de trei săptămâni, pentru studentul nostru european, la casa de cultură a studenţilor, se întâmplă un lucru miraculos: Maraton la Preoteasa.
Şi când spun Maraton, nu fac referire la niciun război dintre atenieni şi perşi ci pur şi simplu la cultură îndesată cu lopata studentului, care în afară de integrale simple, duble şi triple, sau de legile lui Maxwell sau Kirchhoff scrise în 1001 de... feluri şi învăţate în 1001 de nopţi, ştie să aprecieze o muzică de calitate sau o piesă de teatru jucată de actori în devenire, de aceeaşi vârstă cu el, sau o noapte de filme româneşti rulate continuu până în zori.
Astfel că în duminica închinată poeziei, gândul meu a zburat împreună cu altul pe tărâmul magic mai sus amintit pentru a afla dacă: Cenaclul Flacăra mai există sau nu?
Desfăşurarea de forţe ce avea loc acolo era copleşitoare: trei care de televiziune, sisteme audio ce cântăreau zeci de kilograme, cabluri ce păreau interminabile, camere de luat vederi, monitoare, mixere cu zeci de potenţiometre, microfoane, scaune pe scenă, scaune în sală... goale.
În câteva minute totul avea să capete viaţă şi golul să se umple. Pe scenă şi-au făcut apariţia pe rând, membrii ai Cenaclului Flacăra: Victor Socaciu, Emeric Imre, George Nicolescu, surorile Ionescu, Maria Gheorghiu „de Mangop”, Andrei şi Ana Maria Păunescu, Mircea Vintilă... „dirijaţi” de Adrian Păunescu. De sală am fost răspunzători noi... curioşii...
Actul de regăsire a început cu un moment de rememorare a celor ce „s-au dus să pregătească terenul pentru cei ce vor urma”. În clipele acelea mă gândeam la Moţul Pittiş şi la cuvintele rostite de el la Festivalul Om Bun: „când necazul te doboară şi prieteni n-ai să-i strigi, ţine minte, sfârşitul nu-i aici”, sau când a plecat de pe scenă şi publicul l-a chemat prin aplauze „voi credeţi în dragoste la prima vedere sau e nevoie să mai trecem odată pe aici?”.
Au urmat trei ceasuri de poveste... de poezie şi cântec, de respirare, de iubire, de reamintire că Totuşi există iubire... că ea se află în fiecare din noi, numai că trebuie din când în când să dăm perdeaua la o parte şi ea va înmuguri asemenea toporaşilor şi ghioceilor primăvara... am mai aflat acolo ceva despre o cabană... am închis ochii pentru câteva clipe şi mi-am imaginat povestea ei tristă şi sfâşietoare...
Am cântat împreună cu toţi cei aflaţi în sală... eram un tot unitar, pe mai multe voci, inspirând simultan aceleaşi versuri, expirând aceleaşi sentimente, respirând...
Despre Cenaclul Flacăra nu pot spune că a fost... pentru că el există... şi îi mulţumesc pentru asta.
Despărţirea a avut loc cu greu, cu gândul la frigul de afară ce avea să mă întâmpine în cazul ratării metroului. Metrou care... asemenea unei fete aflate la prima întâlnire... s-a lăsat aşteptat o jumătate de oră în plus...

Octombrie 2007 - Dupa Maraton la Preoteasa (Aniversare 70 de ani a Casei de Cultura a Studentilor)

miercuri, 17 noiembrie 2010

Avem o gaura. Cum procedam?

Metrou. Azi. Victoriei - Pipera.
El: Ai auzit ce au zis la antena 1 aia de la NASA?
Ea: Aia cu o gaura neagra?
El: Aha. O noutate.
Ea: Eeee.. S-a mai auzit... Vrea sa bage spaima in populatie...

In gandul meu: cum o gaura... si aia neagra... te-ar putea speria? daca era un obiect contondent (de exemplu un asteroid) care se indreapta napraznic spre Pamant... mai era cat de cat "inspaimantator"... dar asa.. o gaura neagra din "vecinatatea" noastra cosmica (aka 50 milioane ani lumina)... cata putere de absorbtie poate avea?
sau poate ca asupra unora chiar are efect... de li s-a ridicat parul si facut pielea gaina... e datorita gaurii negre care ii atrage spre ea ;) mai stii?

miercuri, 27 octombrie 2010

What happens in Las Amsterdams... stays in Amsterdams...

Neatzaaaaa....

V-am spus ca dau o fuga pana in Olanda si ca o sa fiu ... sterdam :P (I am sterdam :D)... (stiu ca am mai spus si ca ajung in Eindhoven... dar vremea m-a deturnat de la acest plan... promit ca data viitoare ajung :) )

... zis si facut...

... inainte de toate, vreau sa multumesc prietenilor mei, Razvan si Andrei (aka Ciocan si Ardel) pentru ospitalitate si pentru "turul" de neuitat pe strazile Amsterdamului...

... multa bafta, baieti!...

... aici stau marturie pozele... :D

amsterdam


Enjoy them!

luni, 18 octombrie 2010

Trece timpul ca nebunul...

... si ma trec si eu...

... si uite asa a mai trecut o prea frumoasa saptamana... si un prea minunat weekend...
... de data aceasta am ales sa merg la GigaSaurier :)

From zweite wochenende


Impresionanta galerie de poze... asa cum v-am obisnuit deja... se afla aici.

... cand am iesit am vazut cum ardea Messeturm-ul...

From zweite wochenende


... si am admirat un afis care spunea asa:

From zweite wochenende


... urmatorul weekend voi fi in Amsterdam si Eindhoven. :)

luni, 11 octombrie 2010

Primul weekend in Frankfurt am Main... si nu numai

si uite asa s-a scurs o saptamana...

... si cum dupa munca vine si ceva rasplata... m-am rasplatit sambata cu o plimbare prin Frankfurt si Wiesbaden... iar duminica o tura pe la Buchmesse... echivalentul Bookfestului romanesc inmultit cu 10... cel putin :D

... spun asta pt ca fiecare Halle de-a lor era cel putin la fel de mare cat tot Bookfestul nostru...

... poze multe... gasiti... aici.

:)

marți, 5 octombrie 2010

Cred ca m-am indragostit...

... cred ca da... da ... da... si sunt tare fericit... bate, bate inimaaaa :)

... si iata-ma din nou pe taram german... de data aceasta in Frankfurt am Main (aka Mainhattan)


Frankfurt am Main - Hauptbahnhof



Ce se vede din fata garii din FFM



Plimbandu-ma pe strazile din FFM am descoperit si o specialitate romaneasca la un pret nemtesc



... iar aici lucrez luna aceasta... doamnelor si domnilor... pentru dvs. Herriot's:


Exterior




Si interior...






Si interior... de mall




O galerie in continua expansiune o puteti urmari aici!

joi, 2 septembrie 2010

Time is passing by...

Citeam DoR, imprumutata de la Cori, intro binemeritata pauza de... citit la serviciu. Si am dat peste un articol superb... "Ordine in dulap"... Printre vorbele care mi-au atras atentia este si urmatoarea linie:

"L'amour fait passer le temps, le temps fait passer l'amour"


Asta mi-a dat de gandit... Am impartasit cu cateva persoane aceste cuvinte... si am avut reactii diverse, contradictorii as putea spune...

Voi ce parere aveti?

sâmbătă, 22 mai 2010

La multi ani, Teleenciclopedia

45 de ani de la prima emisiune a Teleenciclopedia

... prima emisiune fascinanta cu care fiecare dintre noi a luat contact...

miercuri, 19 mai 2010

a doua placutza... :)

hei... aceasta se anunta postarea cu numarul 50 de pe acest blog... :) o postare aniversara ca sa spunem asa...

...cu aceasta ocazie va prezint cea de-a doua placuta... tot un stabilizator de tensiune cu disipatie redusa... de data aceasta, placutza avand ca scop materializarea proiectului la Electronic CAD

Proiectul... in faza de proaspat ciuruit...




Bottom Layer (blury... am uitat ca am macro pe telefon)


Top Layer .. tot blury... acelasi motiv



Bottom Layer corodat



Top Layer corodat



Tadaaaa.... mi-am amintit de optiunea macro :P


ce stie sa faca placuza: introducem o tensiune intre 3 si 30 V, curent continuu, reglam cu ajutorul rezistentei semireglabile (micutza si albastra) o tensiune la iesire intre 3 si 16 V. variind tensiunea la intrare, la iesire va trebui sa avem o tensiune constanta, dar niciodata mai mare decat cea de la intrare.

exemplu: V IN: 25 V, V OUT 10 V. variem V IN pana la 10 V, V OUT va ramane constant, stabilizat la 10 V.

atentie: stabilizatorul de tensiune nu joaca rol de amplificator!

... multumesc pentru atentia acordata! :)

sâmbătă, 15 mai 2010

Prima placuta din viata mea

Au trebuit sa treaca 22 de ani pana a-mi construi prima mea placuta... un stabilizator de tensiune (iesire 1,2 - 37 V)...

Procesul de coroziune... in clorura ferica... The beginning



Cleaning...



Done...


Urmeaza lipirea pieselor...

Produsul aproape final...



Mai am de adaugat 4 pini pentru IN si OUT :)

A fost o experienta frumoasa... asa am aniversat 22 de ani de existenta! Me happy!

marți, 11 mai 2010

CHEFEST 2010 - 13 - 16 MAI

Ce ai spune daca ai petrece cateva zile cu Chefestul ?

Sub deviza "Student, elibereaza-te" chesfestul ti-a pregatit 4 zile, 13-16 mai cu activitati in care tu, studentule, sa poti sa iti dezvolti aptitudinile de comunicare si, mai ales, lucrul in echipa.



CHEFEST.RO - SITE OFICIAL


Chefest este cel mai mare festival studentesc, ajuns deja la a treia editie.

Ne propunem organizarea unei game largi de activităţi ce-ti pot oferi posibilitatea unei dezvoltări multilaterale.

Tema abordată este arta stradală si libera exprimare, pentru că încercăm să surprindem prin activităţile evenimentului tenta urbană a manifestărilor de acest gen.

Festivalul incepe cu un concert ce ii va antrena pe toti la dans. Pasionatilor de gaming le oferim un lan-party, celor mai sportivi le organizam tai-chi, inot, fotbal, volei si street-ball, pentru firi boeme avem workshopuri in care isi pot exprima creativitatea. Cei lenesi la corp, dar sportivi la minte pot lua parte la jocurile de sah, whist, go si table. Un treasure hunt isi asteapta exploratorii, iar creativii sunt asteptati la concursul de ingeniozitate.

Powered by: EESTEC, SiSC, ASER, OSE, OCSE, ASPSE, Ecotur, Philos, ASCIG, LSMDB, Liga Studentilor la Medicina, AS-UNEFS.
Cu sprijinul: Baneasa DriveIn Cinema, Serendipity, Eco-X, Laser Megazone, Stand Up in the City - Artitude.
Promovat de: port.ro, Campus News.ro, evenimente studentesti.ro, Stud-Life, Student Arena.ro, Lume Buna.ro, radio3net Florian Pittis, resurse-tineret.ro si calendar evenimente.

miercuri, 5 mai 2010

Amintire cu Mos Craciun

... ascultam aseara fragmente din Cenaclul Flacara, si cand am ajuns la "In asteptarea lui Mos Craciun"...

mi-am amintit cum, in urma cu multi ani, intr-o noapte de 24 spre 25 decembrie l-am visat pe Mos Craciun... si tin minte ca voia sa imi ofere un pistol de jucarie, cu niste luminite, jmecherii... si imi placea, si imi doream ca atunci cand ma trezesc, sa il si am

pentru asta, am incercat o mutare din vis in realitate... deschideam un pic ochii, vedeam ca pistolul nu exista si in realitate, ii inchideam la loc... ma intorceam la vis...

a durat cateva ore (cred) toata treaba... si pana la urma, Mos Craciun a plecat din vis... si eu tot masinutza teleghidata am primit :)

ati incercat vreodata asa ceva?

sâmbătă, 1 mai 2010

Bandscheibenvorfall, din dragoste....

... heeeeyyyy!!! long time... no see...

... va sperie titlul postului? nu trebuie.. e doar un simplu cuvant in limba germana... :P ceea ce descrie insa... e putin mai dureros...

... ei bine... ca sa nu va mai tin cu sufletul la gura, va spun ca Bandscheibenvorfall - inseamna hernie de disc (intervertebral) si e motivul pentru care nu am prea mai avut timp sa va scriu

... cum am ajuns in situatia asta nu stiu exact... cauzele sunt multiple, toate coroborate: stat prea mult timp pe scaun, aplecat in fata calculatorului, o cazatura la schi (desi am cazut pe burta...), carat rucscaci pe munte (asta nu o sa conteze prea mult in moralul meu si dorul de munte, oricum)... fete carate si invartite... si alte "daune", acumulate in timp

... cum s-a manifestat la mine: intai o durere in zona sciatica, apoi o amorteala a piciorului stang, localizata in dreptul gemenilor... dupa mai multe diagnostice, a venit si cel final... si adevarat... voluminoasa hernie discala intervertebrala... L5-S1... 2 cm... bla bla bla

... procedura de vindecare se numeste hemilaminectomie - :P (un cuvant bun pentru mima)

... astfel ca luni, 26.04 m-am internat la Spitalul Clinic de Urgenta Bagdasar-Arseni din capitala, sub ingrijirea dl. prof. dr. univ. Gorgan Mircea Radu

... apare o dra. asistenta... super tare.... care imi ia sange... "cam cat imi luati?" "pai vreo 2 kile... de ce? mai vrei si tu?"... ii spun ca mie mi se cam face rau de la luat sange... "eee.. asa baiat esti tu?"

... marti, 27.04 a inceput distractia...

... ce vreau sa va povestesc este felul in care a decurs anestezia... fiind la prima experienta de acest fel din viata mea (si sper eu ca si ultima) eram foarte curios cum ma comport, in ce consta...

... si asta mai ales dupa ce vazusem 2 sezoane de Grey's Anatomy, si cateva episoade din Dr. House... aveam in cap doar O.R. - care la noi e: Bloc Operator...

... merg eu pe picioarele mele pana la masa de operatie... ma urc... ma intind... ma relaxez... dna anestezist isi face aparitia, o dna asistenta de asemenea si incepe sa ma pregateasca, il aud si pe dl. prof.
... sunt invelit, mi se infige branula... dupa un fffshhhshhh, sunt consolat... "asa baiat esti tu?" :P - se pare ca li s-a pus pata cu cat de baiat sunt eu...

... mi se ataseaza un pulsometru pe deget (nu stiu denumirea exacta)... conectat la aparat din acela care face piu, piu, piu... pt o secunda imi trece prin cap... hmm.. tre sa urmeze piiiiiiiiiiiuuuuuuuuuuu.... dar mi.a trecut repede gandul
... "bagam somnitol... cu anisol (sau enisol... nu am inteles exact...)? da!"
... trec 2 secunde... muschii picioarelor mi se contracta brusc... nu ma pot misca... limba mi se contracta si ea... aud piu, piu...
... al doilea gand... frate sa vezi ca acum imi inghit limba.. ce ma fac? nu pot spune nimic.. hai sa gem... (ca marmelada nu puteam)
... "hei! de ce faci tu asa? ia mai bine respira in asta aici..."
... o masca de oxigen imi este atasata ... muschii se relaxeaza... respir de 3 ori... nu mai aud nimic...
...
...
...

marți, 20 aprilie 2010

Balada fetelor de altadata

Multe s-au schimbat cu timpul. Unele doar “in mai prost”,
Chiar şi fetele sunt altfel, nu mai sunt deloc ce-au fost.
Inainte erau tandre, mai cuminţi, mergeau la şcoală
Acum au ca singur scop, să bage bărbaţii-n boală
In trecut te-ar fi iubit de veneai c-o floare-n dar,
Astăzi nu au timp de flori, stau prin mall sau la solar.
Dădeai gata orice fată c-o cutie de bomboane,
Acum unele iţi cer să le pui chiar silicoane.

In trecut ieşeau prin parcuri, la plimbare, dar acu’,
Ele nu mai vor pe bancă, ci pe boxe in Bamboo.
Te rugai intens de vre-una ca s-o plimbi prin parc in noapte
Acum vin şi câte zece, dacă au ai tăi Q7.

In trecut de te plăcea, iţi scria destul de des
Bileţele de amor, nu-ţi lăsa “offline” pe mess.

Nu aveai poze cu ea, o puteai vedea doar “live”.
Acum poţi s-o studiezi şi pe “Facebook” şi “Hi5″

Atunci de-o scoteai la film, aşteptaţi la braţ troleul
Azi stă la telenovele dacă n-o scoţi cu BMW-ul.
Seara, la prima-ntalnire, i-arătai ceru-nstelat
Acum ii arăţi tavanul, că deja ai dus-o-n pat.

Pe-atunci nu ştia ce-i “shopping”, nu işi lua haine din mall
N-avea firme preferate… se ducea la croitor.
Atunci nu aveam mobile, aşteptai in frig o fată.
Acum ii dai SMS :”Am ajuns.Cobori odată?!?”

Ce frumos era-n trecut, când vorbeam de viitor
La un suc la o terasă, nu direct in dormitor.
Ne doream c-acele vremuri să nu treacă niciodată,
Unde sunt?, unde s-au dus?… fetele de altădată.

joi, 25 martie 2010

too much carmen...

... ma trezesc dimineata pe la 7, ma imbrac, plec, trec pe la magazinul de la parterul caminului, iau o cafea si ies afara
... ma indreptam spre podul de la maxx cand incep sa derulez laboratorul de ecad de saptamana trecuta... un pasaj ma trezeste din somn... "saptamana viitoare facem doar de la 10 la 12..."
... ma intorc si termin de vazut pentru a doua oara conferinta lui dan puric despre iubire...
... ora 12: dupa laborator (leu), plec spre poli hq, trec pe langa carmen, o prietena
... imi aduc aminte de conferinta de ccoc... recunosc, am adormit pt 2 minute in timpul unei prezentari, dar doar din cauza ritmului monoton al vocii prezentatorului... in rest am fost un student activ... am intervenit de multe ori, constructiv :)
... cand ma trezesc imi spun in minte... frateeee, ai de vazut o opera in 4 acte... peste cateva ore... ce o sa faci atunci...
... se face 18:30, incepe ceea ce urma sa devina implinirea unui mic vis... acela de a vedea opera carmen...
... in final, don jose o injunghie pe carmen, o gagica nasparlie de altfel, dupa care se trage cortina... nu trece un minut, si de dupa cortina ies impreuna, tinandu-se de mana... imi zic (incercand sa ii spun si lu nea jose... telepatic): "frateee, cine te-a invatat? facusi ce facusi, si carmen tot mai misca... la cat ti-a mancat sufletul astea 4 ore... tie ca tie, da' mie..."
... dupa, sun un copil, pe carmen, si ii spun ca am vazut carmen, iar carmen imi spune ca isi doreste de ceva timp sa vada carmen
... cica am avea un laborator de compilers maine, de la 8... (adica azi)... so.. somn usor!

miercuri, 3 februarie 2010

SIMPOZION IPWORKSHOP - 2010




Între 7 - 10 aprilie 2010 se va desfăşura la Colegiul Național "Mihai Viteazul" din Slobozia a cincea ediţie a simpozionului pentru elevi şi studenţi IP Workshop. Vă aşteptăm pentru a vă prezenta cele mai noi idei şi proiecte la care lucraţi.

Puteţi participa cu proiecte legate de Calculatoare, Tehnologia Informaţiei şi Comunicării. Exemple de teme ar fi:


  1. Software educational

  2. Software utilitar

  3. Pagini web

  4. Hardware

  5. Extensii ale unor programe (plugin-uri)


şi altele …

La simpozion pot participa elevi, studenţi, profesori şi alte persoane interesate de domeniul calculatoarelor şi al electronicii .

marți, 26 ianuarie 2010

My second official presentation at TU Chemnitz

Vortrag: Oberseminar
Razvan-Costin Ionescu wird am Dienstag, dem 02.02.2010 im Oberseminar einen Vortrag zum Thema "A MATLAB implementation of Needleman-Wunsch algorithm for global alignment of two biological sequences" halten.

Inhalt: In this big world, there are some tiny things called nucleic acids (DNA, RNA). And those things are composed by something smaller, called nucleotides (or nucleobases), like cytosine, guanine, adenine, thymine, found in DNA, while in RNA uracil replaces thymine. These nucleobases form triplets and they are called codons, which, further on, know how to code the amino acids in our body.

The amino acids are bound together, forming proteic chains, or let us call them simply sequences.

We are looking for evidence that they have diverged from a common ancestor by a process of mutation and selection. This paper we have written presents a personal implementation of Needleman-Wunsch algorithm for pairwise alignment of proteic sequences.

Dienstag, der 02.02.2010, 11:30 - 13:00 Uhr, Raum 1/208


PS: Maybe this time there will be at least one student.

Multumesc in mod public copilului, ale carui vorbe de mai sus ii apartin in proportie de 90 %.

joi, 21 ianuarie 2010

Hello, Android!

look what I have done! of course using a tutorial... but it is only the beginning! ;)





and the most exciting part...



me happy!

miercuri, 20 ianuarie 2010

dar tu?

... am inceput sa folosesc TO DO lists... iti ofera o satisfactie aparte, atunci cand termini ce ai de facut, si tai sau mazgalesti, in functie de cat de mult ai avut de muncit la acel task, toata linia, sau liniile pe care era scrisa respectiva datorie...

unul din TO DO listurile mele sunau cam asa:
1. DEUTSCH - Bewegungsbescheinigung -> Montag
2. K.I. - report the results; try to fix the errors
3. Management: -> find the room, choose a topic, do the presentation -> asap
4. Web Engineering: HS - do the reviews (Donnerstag)
Praktikum: flickr + delicious User Controls (Donnerstag)
5. Bioinfo: wait for News from Lefmann; improve Needleman Wunsch algorithm, and face recognition

... le-am rezolvat de sus in jos... pe toate

... KI inseamna Künstliche Intelligenz (A.I.), HS inseamna Hauptseminar
... News from Lefmann am aflat abia azi cand am fost personal sa discut cu dumnealui... este cel mai de treaba profesor de aici

... de cand am ajuns in Chemnitz, m-am implicat intrun proiect de cercetare in cadrul departamentului de Inteligenta artificiala, numit A neurocomputational systems approach to modeling the cognitive guidance of attention and object/category recognition - This research aims at developing a brain-like-vision approach.
... mi-am cam terminat partea de programare din cadrul programului, si e atat de satisfacatoare senzatia aia, cand vezi ca totul iti merge, si obtii rezultate excelente, si cand te mai gandesti si ca in spatele chestiei asteia sunt o caruta de bani... si ca tu vei primi o scrisoare de recomandare, o nota si niste puncte de credit... parca si mai mult te bucuri (nu?)

... pe 14.01 a fost ziua portilor deschise la TU Chemnitz... nu stiu daca la noi se organizeaza asa ceva.. se prea poate sa se...
... ce am vazut: un sistem de stantat, prin forta bruta (lovind cu ciocanul intro nicovala (sau poanson... nu stiu exact cum sa ii spun)), sistem conectat la o camera foto si la un computer, care iti spune cu ce forta ai lovit si iti si face o poza, surprinzandu-te in actiune.... de exemplu eu am lovit cu 35575 N si sunt Doktor ;)
- nu sistem de camere video si senzori montat pe o masina, conectat la un computer, avand ca sistem de iesire un ecran format din LED-uri in forma de semicerc, deasupra volanului, care iti detecta persoane din jurul masinii, plus distanta la care se aflau fata de masina...
- niste baieti simpatici de la Matematica se jucau cu forme geometrice din sarma pe care le scufundau in sapun aratandu-ti niste suprafete curbilinii la care nici nu visai...
- alti baieti mult mai simpatici de la fizica se jucau cu azot lichid si scufundau baloane cu oxigen care se contractau (oxigenul din interior se lichefia), ne mai exercitand vreo presiune asupra balonului acesta se incalzea, se dilata si il vedeai cum isi ia zborul din tava cu azot lichid ;) it's a kind of magic...
- m-am jucat cu niste masinute teleghidate, cum nu am mai facuto de ffff multi ani...
- am vrut sa "apar eu tot cu pistolu de lipit" ca tatal meu, numai ca povestea nu a tinut foarte mult... iar nenea de la Electronica nu mai avea placute la el... am primit in schimb o schema electronica :P
- baietii de la robotik se jucau cu masinute diverse, autonome... o nebunie...
- sa va rezum totul, pt mine a fost ca un mini muzeu tehnic... a fost delicios pentru un inginer in devenire (si cica asa e in fiecare an...)

... am fost vineri (15.01) la cea mai jmechera seara ever seen... Spielenacht (Noapte de jucat) aici la MENSA (cantina); va puteti imagina in jur de 500 de studenti, si mici profesorasi, jucandu-se aproximativ 165 de jocuri diverse, cu piese, zaruri, carti, cartoane, omuleti de metal sau de plastic... plus 4 in a line, plus hochei de masa... a fost uimitor, m-am simtit din nou copil... (am pus poze pe facebook ;))

... am fost la EDEKA si am luat o paine si un pachet de biscuiti pe care am dat 8 centi :) cum poti face asta? duci sticle de reciclat... si primesti bani pe ele... nu e minunat?

... vb cu o prietena pe mess (alexa) si imi spune: e foate greu in dragoste....e mai greu decat multe alte chestii kre ni s par mult mai dificile...defapt....nu crezi?
ii raspund: e greu pt ca dragostea e strict legata de un organ vital din tine... uneori de 2... de inima in primul rand apoi de creier; poti compara uneori dragostea cu niste operatii chirurgicale pe cord deschis.... sau pe creier...
.. e prima oara cand vad sentimentul suprem din punctul acesta de vedere...

... am scris un articol pe al doilea blog:
despre tine

... pe 1 feb am examen scris la germana si prezentare la management
... pe 2 feb am prezentare la Bioinformatik (tot de-aia cu studenti (sper ca de data asta sa vina si studentii))
... undeva intre 1 si 5 feb (tre sa aleg) am prezentare la Software Engineering
... undeva intre 5 si 15 feb am examen oral la Sisteme Distribuite
... undeva intre 1 si 15 feb am examen oral la Robotik
... cu KI mai am putin si termin...
... la Web Engineering HS astept nota...
... la Web Engineering Praktikum avem maine sustinerea proiectului care a constat din crearea unui portal Web pentru studentii care vor sa calatoreasca; portalul iti pune la dispozitie o harta (Google Maps), iti arata poze dintr-un oras ales de tine (flickr), precum si linkuri utile (delicious)...

... pana pe 16 feb sper sa am toate notele pentru a le trimite la secretariatul FILS ;)

that is all about me! how about you?