joi, 17 decembrie 2009

User Stories for Agile programming

Hello, everybody!
5 minutes ago, I have finished my outstanding presentation regarding:

User Stories for Agile Programming


I had a lot of expressive pictures, videos (plus mp3 behind).

Long story, short what is it all about: You have to do a project... now, either you have the idea to do it, either there are some customers who demand you such a thing.

You can use a standard approach of project, or something modern: Agile Programming.
And more specifically, User Stories approach. Write down on small sheets of paper (white or colored) stories about what you want to see in that project, how do you want to be displayed.

some links: http://vsr.informatik.tu-chemnitz.de/edu/2009/webe-seminar-ws/



Pictures will come next... :)

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Experimentez... culinar...

neatza...
... o prea frumoasa si insorita sambata dimineata tomnatica in Chemnitz te imbie sa incerci sa faci ceva ce nu ai mai facut pana acum...

... intrebarea este: dar ce? sa inveti? (nuuu... asta ai mai facut pana acum)
... sa speli rufe ? nuuu.. si asta ai mai facut pana acum...

... raspunsul corect.. sa experimentezi culinar :P

.. ce sa fie? ce sa fie? sa fie o mancare de cartofi cu ce avem prin frigider si dulap...

Mancare de cartofi a la Razvan

- se intra pe google si se acceseaza folosind optiunea I'm feeling lucky sintagma mancare de cartofi
- dupa care se elimina din ingredientele pe care nu le ai evident cum ar fi: rosie, boia, ardei, smantana si se adauga... morcovi si Knorr aromat fabricat la Hamburg :P

Sunteti curiosi cum arata?

Imediat va satisfac aceasta curiozitate:


Locul faptei



Calirea....



Produsul aproape final...




Bucatarul sef

marți, 17 noiembrie 2009

Been there, done that, got the T-Shirt...

Am avut azi mult prea minunata-mi prezentare... debutul meu akademic pe meleaguri Saxone...

Am ajuns cu 10 minute, ca sa am timp sa imi instalez MAC-ul, sa il conectez la proiector, sa pornesc MATLAB-ul si sa-i astept cu usa deschisa pe prea ocupatii studenti nemti...

Dat fiind faptul ca maine este Ziua caintei si a rugaciunii in Germania, zi libera, studentii si-au luat si ziua de azi liber, astfel ca marele meu auditoriu s-a rezumat doar la 2 stimati profesori...

Nu i-am zapacit, ci i-am convins despre tot ceea ce imi propusesem sa le spun.

Am renuntat la introducerea mea pentru studenti cu cateva intrebari despre subiectul abordat... se stie ca e bine sa iti cunosti auditoriul dinainte ca sa stii cum sa te adresezi...

All in all, am aflat azi dimineata ce e ala un quadrillion si sunt fericit... :P

A fost o experienta interesanta si constructiva din punctul meu de vedere... a durat 35 de minute in loc de 45 + 15. Ma gandesc la faptul ca voi avea cam acelasi auditoriu la sustinerea licentei. A fost practic o repetitie pentru sustinerile de proiecte si prezentari importante ce vor sa vina...

PS: ieri a instalat Kay Speck un router si astfel ca am si eu net, WiFi la mine in camera...
... va pup... ma duc la un curs extra (pe care il fac de placere)

luni, 16 noiembrie 2009

Herr Razvan-Costin Ionescu wird... einen Vortrag... halten...

... maine (marti, 17.11.2009) voi tine prima prezentare aici la TU Chemnitz despre Face Recognition with Neural Networks


... aici gasiti link-ul anuntului... (bineinteles ca se actualizeaza periodic si s-ar putea ca atunci cand dati click sa nu va apara ceea ce doreati sa aflati...)
Informatik Aktuelles

... mai jos este continutul anuntului:

Aktuelles


Professur: Theoretische Informatik und Informationssicherheit

Vortrag: Oberseminar

Razvan-Costin Ionescu wird am Dienstag, dem 17.11.2009 im Oberseminar einen Vortrag zum Thema "Mustererkennung (Pattern Recognition) mittels Perzeptron" halten.

Inhalt: Herr Razvan-Costin Ionescu verteidigt seine Seminararbeit zum Thema Mustererkennung mittels Perzeptron. Es sollte ein Interface mittels MATLAB erstellt werden, mit dem Mustererkennung durchgeführt werden kann. Neben Bildbearbeitungssoftware wurden Neuronale Netze benutzt. Im Vortrag wird die Arbeit sowie die erzielten Ergebnisse vorgestellt.

Der Vortrag wird in Englisch gehalten.

Achtung! Der Termin wurde ein zweites mal verlegt!

Dienstag, der 17.11.2009, 11:30 - 12:30 Uhr, Raum 1/208

.................................................................

... sper sa le placa ce le-am pregatit... si poate maine revin cu niste poze si impresii despre cum a fost...

... tineti cont de faptul ca voi tine o prezentare de o ora... prima din viata mea... va insuma aproape toate Sesiunile de Comunicari Stiintifice Studentesti la care am fost, ca timp... si de asemenea, calitativ (doar e pentru poporul cel mai korect)

Wish me luck!

vineri, 13 noiembrie 2009

Noi aventuri cu Mac-ul

Pentru ca trebuie sa programam un proiectel web in ASP .NET si pentru ca aveam nevoie de Visual Studio pentru asta, singura varianta a fost sa imi iau inima in dinti si sa incerc instalarea unui Windows XP SP 2 in germana, pe Mac-ul propriu si personal...

Aventura nu a fost lipsita de peripetii:

1. Cand am ajuns la partea cu formatatul partitiei... nu am formatato, drept pentru care atunci cand si-a dat restart nu a vrut sa continue instalarea... incerca sa booteze de pe cd, insa nu ii convenea partitia si ramanea blocat cu cd-ul inauntru...

Ce era de facut? Dupa ce am intrat un pic in panica, am cautat pe net si am gasit solutia... in momentul in care porneste... tii apasat click stanga si cd-ul se va ejecta automat... asa a si fost...

2. Am trecut la MAC OS 10.6 Snow Leopard... ultima "bestie" in domeniu... e nice... si nu face probleme...


Acum sunt la SCRUM Meeting... ne mai auzim...

duminică, 8 noiembrie 2009

20 Jahre Mauerfall...

... si am ajuns si in marea capitala a Germaniei, BERLIN

... oamenii aniverseaza anul acesta 20 de ani de la Caderea Zidului Berlinului...

... priviti si bucurati-va de pozele de pe Picasa...

... ne mai vedem...

joi, 5 noiembrie 2009

Bremen, Bremerhaven, Dresden, Hannover si Münich sunt acum online...

... am revenit mai repede decat ma asteptam...

... puteti vedea pozele din Bremen, Bremerhaven si Dresden aici:

Bremen
Bremerhaven
Dresden
Hannover
Münich

Vizionare placuta!

Toshiba-mi a murit... sa traiasca MAC-u-mi

neatza tuturor...

... azi se anunta o noua zi cu soare...

... sunt pe coridorul de langa sala in care acum o saptamana nu am avut voie sa ies la tabla, cu un MacBook Pro in brate
... ce are acest MacBook Pro special? este al meu :P
... am folosit timp de 3 ani si jumatate un laptop Toshiba Satellite bunicel, dar care a sucombat definitiv ieri... astfel ca am fost nevoit sa il inlocuiesc cu un laptop mai trainic si mai frumos
... sunt bucuros ca am facut aceasta alegere... eu si MAC-ul ne intelegem de minune
... este primul laptop care, atunci cand il scot din priza imi calculeaza cata baterie mai am, timp care creste pe masura ce il folosesc :P logaritmic pana la un anumit punct .
... doar ce am instalat PICASA pt a incepe uploadul prea minunatelor poze facute aici...
... sper sa revin zilele acestea cu pozele...

va pup si imbratisez...

sâmbătă, 31 octombrie 2009

Mi-e dor sa ies la tabla...

... salut.. am trait saptamana asta primul seminar a la Deutschland
... materia se numeste Wissenrepräsentation und Problemlösungen... (Reprezentarea Stiintei si Rezolvarea Problemelor)
... o materie care seamana cu FLC + ADC (dar fara programare efectiva... doar pe hartie.. sau tabla...)
... pe prof il cheama Steinmüller (Moara de piatra (sau invers :P))
... la primul curs am fost cam 15... dintre care eu si o chinezoaica eram de la Informatik, restul de la Maschinenbau (Constructii de masini)...

... de la al doilea curs am ramas doar eu, de la Informatik si 4 tipi de dincolo, dintre care 2 se joaca pe laptop in spatele meu, iar ceilalti doi discute despre proiectele lor la Mbau...

... proful are 2 tipuri de ochelari (de distanta si de apropiere); cand preda ii poarta pe cei de apropiere pt a vedea ce scrie pe peretele pe care se proiecteaza semetz ppt-ul lui
... din acest motiv, nu vede ce se intampla exact in clasa... de asemenea cand "priveste" spre noi inchide ochii... ciudat... uneori simpatic...

... la sfarsitul fiecarei ore sunt singurul care are sa ii puna intrebari (si nu pt ca ceilalti 4 colegi ar fi inteles totul...)

... ieri am avut primul Übung (seminar pt rezolvarea de probleme) la aceasta materie... mi-am luat laptopul in ideea ca poate avem ceva de programat...
... profu ne-a dat celor 3 de data aceasta cati am fost la seminar, cate o foaie cu 3 probleme... le-am citit... stiam sa le rezolv... ma gandeam ca e numai bine, 3 oameni, 3 probleme... ar trebui in max o ora sa plecam daca e pe asa...
... ridic mana... eu: "Darf ich das erste Problem zu lösen?" profu: "Nein! Ich löse alle Probleme."

... si uite asa m-a cuprins nedumerirea, tristetea, dorul de seminariile de la poli in care ne calcam in picioare care sa iasa la tabla... incerc sa enumar cateva seminarii super indragite... discrete mathematics, linear algebra, advanced mathematics, formal languages, computer networks... si lista poate continua...
... si problema cea mai mare este ca asa e sistemul lor... asa e la toate seminariile...

... iar azi am trait al doilea seminar si anume de "Entwurf Verteilte Systeme" (Designul Sistemelor Distribuite), tinut de un nene super urias, care vb super repede, cu prune, pietre, pere ce are el in gura... noroc ca il ajuta proiectorul...
... trist... la capitolul asta m-au dezamagit nemtii...

vineri, 23 octombrie 2009

Vineri, 23 Okt...

... de dimineata am vazut o tipa in autobuz care avea o insigna cu Centrul de Tineret Tg Jiu... so.. olteanca... se prefigura o zi buna...

... prima intalnire SCRUM... incep sa lucrez la un proiect numit Conway's Game Of Life impreuna cu doi colegi de la TU-Chemnitz; materia se numeste Software Engineering si se incurajeaza evident lucrul in echipa; de asemenea, nu se pune accent pe programare ci pe felul in care echipa ta manageriaza proiectul

... mi-am adus dupa mine laptop, prelungitor, cablu de net, in incercarea de a face rost de net din universitate... rezultatul: nici o carie :P

... am vb cu un prof simpatic de la seminarul de Web Engineering care mi-a spus ca daca vreau sa am net prin cablu in universitate am nevoie de un IP static pe care mi-l poate da doar daca sunt angajat al universitatii...

... i-am spus ca il cunosc pe dl. Lefmann si atunci mi-a imprumutat o placa de retea wireless... cu tot cu driver (a zis ca ar fi bine sa imi cumpar si eu una...) astfel ca voi avea net din eter...

... ma apuc sa lucrez...

TO DO LIST:
1. Web Engineering project: HTML, XML, XSLT, RSS si toate folosit SVN pt upload intr-un Repository dedicat - tema 1 - deadline in 2 saptamani

2. de pregatit un seminar despre NNGA

3. Laborator Robotik... m-au cam desumflat oamenii aia... va trebui sa ne folosim de o biblioteca deja existenta de coduri sursa si sa programam niste robotei gata construiti astfel incat sa se lupte cate 2 in acelasi labirint, taskul lor fiind acela de a comuta niste Shaltere (Switchuri) de pe rosu pe verde (un robot) si invers (celalalt robot); castiga robotul care are cele mai multe reusite dupa 3 minute

4. Licenta...

... data viitoare vin cu poze pe stick si le uploadez pe blog... va pup! a mai trecut o saptamana... mai am 20 si vin acasa!

miercuri, 21 octombrie 2009

Marti, 20 Okt...

zi cu cer senin si mult soare deasupra Chemnitzului...
am primit un mail prea minunat de la dl prof Dan Alexandru IORDACHE pe care il salut si pe aceasta cale...

Subject:
Fisierul electronic al scanarii Continutului nr. 1, vol. 2(2009) al Analelor AOSR, in care este publicata lucrarea dvs.

Stimate domnule student RAZVAN IONESCU,
Va multumesc inca odata foarte mult pentru mesajul E-mail trimis din Germania si va adresez totodata cele mai bune felicitari!
Ma bucur sa va pot informa ca lucrarea dvs. de la Colocviul international "Mathematics in Engineering and Numerical Physics", organizat de Politehnica noastra in octombrie 2008, a fost publicata in nr. 1 al volumului 2 (2009) al Analelor Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania (AOSR).
In attachment veti gasi fisierul electronic al scanarii cuprinsului acest numar...

------------------------------------------------------------

... a doua veste a venit din partea dl. Prof. Dr. Hanno Lefmann, care m-a cooptat sa tin niste seminarii de 45 de minute (Hauptseminar) despre Neural Networks and Genetic Algorithms unor studenti masteranzi
... voi fi asadar one man show!


... nu e minunat? si am doar 21 de ani...

voi ce mai faceti? ati primit asemenea mailuri minunate?

joi, 15 octombrie 2009

Prin Germania...

... nu v-am mai scris de mai bine de o luna recunosc... sa va spun de ce...
... am experimentat pentru 3 zile, la inceputul lunii septembrie, placerea de a avea net in camin si am descarcat folosind torrentii (greseala nr. 1) PIMSLEUR - LEARN GERMAN (o colectie de fisiere audio pt invatat limba germana) care se pare ca aveau copyright (a doua greseala) si am lasat si uTorrentul pornit peste noapte pt ca mi se parea mie ca merge greu, astfel ca ce downloadasem eu a putut fi uploadat si de altii de la mine (greseala nr. 3) intro cantitate impresionanta ce a depasit cei 10 Gb alocati pe saptamana (greseala nr. 4)

... acestea fiind spuse am fost privat de placerea de a avea net in camin pt urmatoarele 18 luni...

... si tocmai imi cumparasem camera web...

...intre timp s-au petrecut si lucruri frumoase

DRESDEN

... un oras de poveste, pe care vi-l voi prezenta in cateva imagini cat de curand...

OKTOBERFEST in Münich

... m-am dat in rollercoaster pentru prima oara in viata
... a fost misto ca am gasit romani acolo, muncind pt Oktoberfest, care castigau 2500 de euro pentru tot festivalul (2 saptamani)
... am tras cu pusca, am baut bere Müncheneasca, am mancat carnati de-ai lor, am facut o carutza de poze...

BREMEN

... de cand eram mic imi doream sa vad Muzicantii din Bremen; nu, nu la teatru... ci pe strada, in Bremen (nu sunt chiar convins ca realizam eu la 4 ani ce inseamna Bremen, dar 17 ani mai tarziu, mergand sa vizitez o Meerjungfrau, ta daaaaam)

... Andra, pe care am cunoscuto in anul intai de facultate, iesind de la metrou Semanatoarea, dupa ce avusesem minunatele cursuri in VA Victoriei de IIT si Chemistry for nonChemist Engineers, este de 2 ani la Bremen, invata la Jacobs University... asa ca am "profitat" de ocazie si am dat o fuga pana acolo

... cand am ajuns... vremea de afara m-a indemnat sa ma apuc sa programez ceva... si m-am gandit sa descarc de pe net un dreamweaver, folosind... uTorrent... toate bune si frumoase pana seara cand... guess what.. netul a fost blocat pt folosirea ilegala a serviciului P2P... de parca nu ma invatasem minte...
... partea buna a fost ca la Bremen treburile merg altfel, astfel ca a doua zi la 15 aveam net din nou

... ea mi-a spus de ffff multe ori ca ii pare rau ca nu a avut prea mult timp sa stea cu mine, si eu tot de atatea ori i-am spus sa nu isi mai faca atatea probleme... si drept "consolare" am fost impreuna la UNIVERSUM.. o mare jmecherie pt copiii zilelor noastre

... am facut placinta cu Quark, Mozzarela, stafide, fulgi de nuca de cocos... si eu am crezut prima data ca vom manca o placinta formata din elemente constituente ale materiei, sau mai pe romaneste ca voi face foamea... dar spre surprinderea mea... quarkul este si un tip de branzaaaa... all in all... a iesit de-li-cioa-sa

... si pe aceasta cale o salut si pe Suna... care a spus despre mine ca sunt un dragutz si un sincer! te pup suna!!! (Besous, Suna!)

... acum multi ani de zile, cand eram eu mic de incapeam pe geamul unui tren accelerat, am fost cu ai mei la mare... si daca nu ma insel am plecat din Craiova, si am schimbat 3 trenuri in ordinea: IC, Acc, P... de la nenea care te intreaba daca vrei cafea si ciocolata, la "cosurile" de gunoi rupte...

... de ce am facut aceasta paranteza... pt ca asa m-am simtit cand am plecat de la Bremen; la Chemnitz e Acc-ul... peste 21 de saptamani ma sui in Personal :)

HANNOVER

... ati auzit de Theseu... baiatu ala fortzos care s-a dus sa il pape pe Minotaur... si bineinteles, pt ca in spatele unui barbat de succes se afla mereu o femeie, Ariadna, i-a dat acestuia un fir rosu pt a-l folosi la iesirea din labirintul ce il tinea captiv pe taurasul cel nastrusnic
... asa m-am simtit si eu prin Hannover; cand iesi din gara intalnesti o dunga rosie, care daca o urmezi iti va arata 30 de locuri pe care nu ai voie sa le ratezi din acest oras...
... un "Bah, Nelule" mi-a dovedit inca o data ca nu sunt singur, si ca sunt romani peste tot... :P

BREMERHAVEN - "locul unde poti merge pe apa"

... dupa ce am vazut Marea Neagra, pe la 4 ani (cred...), Marea Mediterana la fix 21, venise si randul Marii Nordului sa se lase "deranjata" de mine...
... m-am interesat unde o pot gasi... nu, nu i-am dat personal telefon, ci am intrebat in stanga si in dreapta, oameni mai in varsta sau mai tineri... si din vorba in vorba, ma trezesc in gara din Bremerhaven Lehe (asa imi spusese batranul din Bremen Scönebeck)
... ploua, urat de tot... umbrela urla si se zbatea de la atata vant... opresc un om si il intreb simplu: WO IST DIE NORDSEE? la care omul se uita la mine, plouat si imi spune: Nordsee ist in Cuxhaven! Hier ist nur Wesser!
... hmmm... totusi, am strans din dinti si am fost sa vad unde se varsa Wesser-ul (ati ghicit, in Marea Nordului)... pt ca nu stiam incotro sa o apuc am intrat in primul hotel si am cerut acolo informatii... doamna de la receptia a fost amabila si mi-a facut cadou o harta a Bremerhaven-ului, indicandu-mi si traseul cel mai scurt pana la "locul unde poti merge pe apa" (asa s-a exprimat dumneaei)
...am facut cateva poze catre mare, color in intentia mea... insa toate au iesit cenusii...
... ce au baietii astia super tare in Bremerhaven este Klimahaus, o mare jmecherie pe 6 etaje, in care poti experimenta toate tipurile de clima de pe Pamant... in 3 ore m-am plimbat prin alaska (efectiv tremuram de frig), europa, desertul sahara, am transpirat instantaneu in padurea amazoniana... everywhere... a fost uimitor!
... tot acolo am vazut primul submarin din viata mea...

WEIMAR

... dupa revenirea in "trenul Accelerat", am pornit, toti erasmusii, in inima culturala a Saxoniei, orasul lui Goethe si al lui Schiller, Weimar
... am surprins Weimarul in timpul festivalului cepei si al usturoiului, astfel ca am avut ocazia sa vedem papusele facute din cepe sau tot felul de modele, de vietati de la arici pana la harciogi, facuti din paie
... am vazut o statuie de-a marelui Shakespeare, mesterita cu talc... precum si Piatra Norocului

..................................
... am inceput scoala... ca sa nu credeti ca am venit aici doar ca sa ma plimb...
...mi-am luat cateva cursuri minunate, gen Robotik, Software Engineering, aflu despre lucruri destepte
... de saptamana viitoare intram cu adevarat in materie... o sa fie distractiv (sper!)
... va imbratisez pe toti cu drag... mai am 21 de saptamani si vin acasa...

marți, 8 septembrie 2009

brunch rules...

espitas se numeste unul din localurile din Chemnitz in care poti servi brunch (breakfast + lunch)



vine de la numele localitatii mexicane aflata intre Merida si Cancun, specificul restaurantului fiind unul mexican
pentru 6.50 euro sau 9.90 euro, in functie de zi, poti servi intre orele 11 si 15 o multime de antreuri gen rulade de carne cu diverse prin ele, sau cereale cu lapte, sau ce iti mai trece prin cap la micul dejun, apoi, vreo 3 feluri de Suppe, 5 feluri de fripturi, cartofi prajiti, chilli con carne and tacos, fasole pregatita in fel si chip, macaroane cu sos, iar la capitolul desert... jeleu cu fructe, prajituri, sosuri de banane, ciocolata, ananas, fructe exotice... ce sa mai... all you can eat!

de asemenea, localul se mandreste cu 2 copaci care ies prin acoperis, la baza carora se afla o prea frumoasa piscina...

minunat... delicios...

and here we go....

Sunt în camera 117 din complexul de pe Reichenhainer Straβe 51 şi încerc să îmi aduc aminte cum a început nebunia asta cu Germania…
Îmi amintesc că în anul 2 de facultate căutam facultăţi de prin această ţară intens lăudată (pe bună dreptate) şi am dat peste Technische Universität von Chemnitz. Am căutat de asemenea imagini cu ea din satelit pe google maps-ul de atunci, i-am făcut un printscreen, am setato drept imagine de fundal şi i-am zis mamei mele… vezi chestia asta… aici o să învăţ în anu’ 4.

Şi iată-mă acum scriind într-o Einzelzimmer la peste 1000 de km distanţă de casă.
Mă întorc câteva ore înapoi… cu 15 minute înainte de decolarea avionului… sunt cu Andra, ne facem loc prin mulţime la auzirea insistenţelor autorităţilor ca pasagerii zborului cu destinaţia Dortmund să se prezinte la poarta 3. Ne auzim daţi prin difuzoare… întârziasem… ne simţim celebrii. Domnişoara de la poarta 3 ne încurajează spunându-ne că se dispusese căutarea bagajelor noastre pentru a fi date jos din avion… între timp o cheamă pe Dana cu maşina să ne ia pe noi şi încă un cuplu rătăcit. Dana e o şoferiţă de bani gata, blondă, cu staţie de emisie – recepţie între picioare, gumă de mestecat, ochelari de soare muscă, care le ştie cu loganul (prietenii ştiu la ce mă refer). Cu toate că ne-a zis că ea nu prestează servicii pentru VIP-uri, în sinea noastră aşa ne simţeam.

În avion cele mai frumoase stewardese pe care puteau să le facă mămicile lor. Cu talent şi graţie ne făceau un demo al folosirii echipamentului de salvare în caz de urgenţă. Zborul se anunţă de două ore şi jumătate, dar durează doar două ore. Aterizarea pe Dortmund este uşor bruscă, dar după ce se termină totul cu bine, un ropot de aplauze te face să îţi aduci aminte că trăieşti.

Odată ajunşi la aeroportul din Dortmund, îmi recuperez foarte repede bagajul şi ne urcăm în autobuzul ce avea să ne lase la gară (Hauptbahnhof (Hbf)).

Se făcuse ora 19:30, în 5-6 minute urma să vină primul tren ICE (Intercity Express). Îmi cumpăr bilet din tren (99 euro pentru 500 km). Îi arăt controlăriţei planul de călătorie, iar dumneaei pronunţă cuvântul de care mă temeam cel mai mult: “Hannover, change, Magdeburg, change, Halle (Saale) change, Leipzig change”. Aşadar, aveam de mers cu 5 trenuri, 500 km, 11 ore. Asta pentru că nemţii iau o pauză între 1 şi 4 jumătate în ceea ce priveşte transportul feroviar.



1. (Dortmund – Hannover) ICE
– aici am auzit prima dată un conductor de tren care se prezintă, urează bun venit călătorilor la “bordul” trenuilui său şi de asemenea anunţă următoarele staţii; acest lucru urma să se repete în fiecare staţie
– de asemenea, este anunţată cu 5 minute înainte de fiecare staţie, numele acelei staţii, iar conductorul îşi ia la revedere de la tine (în caz că vei coborî)
– în ICE poţi asculta muzică folosind propriile-ţi căşţi (aşa cum am făcut eu) sau cumpărând unele de la BAR BISTRO (5 euro)
– am surprins la un moment dat viteza afişată pe un ecran cu led-uri (200 km/h); mergea atât de silenţios încât nu îmi venea să cred



– fază foarte tare: s-a urcat un nene să îşi conducă fata, şi s-au închis uşile; ei bine, nu există cale de întoarcere, odată închise uşile, datorită sistemelor lor korecte, nu te poţi da jos decât la următoarea staţie, aşa că omul a trebuit să plătească billet pentru o staţie şi să aştepte…

2. Hannover – Magdeburg (IC)
– ştiind din planul de călătorie printat cu atâta amibilitate de doamna de la informaţii din gara din Dortmund la ce linie va opri ICE-ul şi de la ce linie urma să iau IC-ul, m-am grăbit să îl prind pe acest al doilea tren
– se pare că şi la ei mai întârzie trenurile din când în când (3 – 4 minute)
– mă aşez la clasa I, găsind acolo un mare pustiu; mă gândesc că aş putea dormi o oră până în Magedburg; îmi pun ceasul să sune, mă fac comod, dar în mai puţin de 3 minute apare controloarea;
– îi arăt biletul, după care îmi spune ceva pe o germană rece (caldă nu avea de unde); o întreb: Verstehen Sie Englisch, Bitte? Yes, a little bit. You have a 2nd class ticket and here is 1st class, so you have to leave; 2nd class is just after the bar bistro in that direction.
– m-am supus pe jumătate, în sensul că m-am oprit fix după bar bistro unde era tot clasa 1; am găsit prize acolo şi mi-am pus telefoanele la încărcat; după ceva timp s-a întors şi mi-a spus: It seems to be 1st class too, here. Am zâmbit şi am rugat-o să mă lase să îmi încarc telefoanele. Am cumpărat o cola şi i-am lăsat bacşiş 20 de cenţi.
– când am coborât, m-am întâlnit cu ea pe coridor şi am văzut-o cum face live anunţarea staţiei următoare

3. Magdeburg – Halle (Saale) (tren regional RE)
– trenul regional la ei arată cam cum arată metrourile în Grecia; scaune cu tapiţerie dură, reci, bloncoase
– am aţipit pentru câteva minute ştiind oricum că staţia aceea era cap de linie

4. Halle (Saale) – Leipzig (RB)
– conform planului de călătorie ar fi trebuit să petrec 4 ore în Halle (Saale) şi apoi să plec la Leipzig, numai că spre surprinderea mea, chiar pe linia vecină aştepta un alt tren regional cu destinaţia Leipzig (mi-am zis că decât să stau prin staţia aia obscură, mai bine stau în Leipzig; măcar de ăsta mai auzisem); zis şi făcut… în 30 minute eram în Leipzig…

5. Leipzig – Chemnitz (RE)
Ora 1 noaptea. Gara din Leipzig.



Eu, oamenii de la curăţenie, 2–3 jandarmi… pustiu
M-am plimbat vreo jumătate de oră prin gara… este cam de 3-4 ori mai mare decât gara de nord din Bucureşti. Are 2 etaje (cel la care te afli când te dai jos din tren şi încă unul sub tine). O mulţime de magazine… toate închise la ora aceea.
Mi s-a făcut foame… m-am dus pe linia de la care urma să iau următorul tren (linia 23 din 25). Am găsit automate cu băuturi răcoritoare şi snack-uri. Mi-am luat nişte chipsuri şi napolitane şi o cola.
Mi-am legat bagajele unul de celălalt şi am încercat să adorm (când cu capul pe bagaje, când întins pe bancă). Pe la 4 şi un pic m-a trezit tanti de la informaţii care urla în megafon anunţând sosirea unui tren. La 5 se deschide primul fast-food. Îmi iau un sandviş… mai am 20 de minute până mă urc în tren.
Adorm în tren… este cald... mă trezesc înainte de Chemnitz.

În sfârşit ajung în Chemnitz… 3 septembrie… ora 6:30 AM

Ţineam minte de pe Google Maps că trebuie să ajung până la Gara de Sud (Südbanhof) şi apoi să merg pe Reichenhainer Strasse până la Universitate. Şi mai ţineam minte că de la gara principală trebuie întâi să ajung în Zentrum şi să îl ocolesc prin sudul lui. Aşa că primul loc de care întreb este Zentrum. Un băiat bun mă îndrumă şi încep să merg... după o jumătate de oră îmi vine ideea de a întreba de universitate, iar un alt băiat la fel de bun îmi spune să merg exact de unde venisem.
Într-adevăr... universitatea era exact la ieşirea din gara principală. Am intrat pe la 8 şi un pic în clădirea rectoratului,



am găsit secretariatul şi aici a început întreaga aventură...

– asigurare medicală (Techniker Krankenkasse)
– contract de cazare, primit un cadou simbolic, primit camera, o mulţime de chei
– camera e mare… (are cam 3.5 * 4.5) şi conţine…

Schrank: – dulap, bufet - am
Schreibtisch – am masă de scris
Rollcontainer – nu am... şi nici nu ştiu ce înseamnă
Wandregal – etajeră de perete
Garderobe – e mare şi jmecheră... se închid cam greu uşile, dar merge
Einzelbett – după cum îi şi zice numele... una bucată pat
Tisch – masă... nu am
Stuhl – chiar acum stau pe el când scriu
Lattenrost – nu ştiu frate ce e ăla în formă de grătar (am ceva sub saltea sub formă de grătar şi mai am un cuier pe perete sub formă de grătar); o să o întreb pe Jule când oi mai vedeao
Matratze – saltea (urmează să îi fac proba cât de curând)
Deckenleuchte – lumină de tavan – 3 spoturi din care unu urmează să îşi dea duhul
Spiegel u. Leuchte – oglindă cu lumină... lumina e ceva gen neonul din baia de la rulotă
Waschbecken kompl. – chiuvetă
Kühlschrank – frigideeeer...
Hängeschrank – bufet spânzurat ;)

– întâlnire cu “tutorele” delegat din partea universităţii (Jule)
– deschis cont la Deutsche Bank
– mers la evidenţa populaţiei
– m-am întors la facultate şi am primit un card jmecher, magnetic cu care pot să circul cu autobuzul/tramvaiul moca, intru în laboratoarele de info pentru acces la internet moca, îmi cumpăr de mâncare, printez, xeroxez...
– îndurat ploaie
– shopping la ALDI
– descoperit cafeteria... descoperit a doua zi că nu e acelaşi lucru cu cantina...
¬– shopping în supermarket-ul din campus (de fapt sunt mai multe magazine lipite)
– shopping în MALL (McPaper – pentru chestii gen caiete, pixuri)
– shopping în KAUFLAND

Chestii văzute pe exterior până acum: Universitatea (care e împrăştiată cam ca POLI prin mai multe părţi), Karl-Marx Monument




(Chemnitz a purtat numele de Karl-Marx Stadt până înainte de 89), Opera (care face 100 de ani),




Kaufhof (galerii comerciale), Roter Türm (Turnul Roşu).

Mâine mă duc să iau brunch-ul cu Jule (breakfast+lunch = brunch).

vineri, 19 iunie 2009

IS THIS A REAL IQ GAME?

cati dintre voi ati auzit de 3L Puzzle sa imi dea un comment pe blog (hmmm.. cred ca de fapt voi imi tot dati comment-uri intruna...)

am fost la BOOKFEST, a doua zi dupa ce dl presh a zis ca scoala romaneasca scoate tampiti, sa vad insetata lume de cultura cum misuna cu bratele si plasele pline...

ca in fiecare an, la bookfest gasesti cam tot ce iti poate trece prin cap, tot ce ai auzit ca se citeste, ca nu se citeste, descoperi carti pe care nu stii cum de nu le ai deja in biblioteca, sau pur si simplu la bookfest casti gura...

dupa cca 3 ore de plimbat mai mult sau mai putin ghidat prin pavilioane, ce vad?

IQ GAMES... pa ba bi bam... pam pam...

gasiti aici diverse jocuri menite sa iti puna mintea la contributie, sau doar sa te enerveze...
unul din aceste jocuri, marca IQGames este:

3L PUZZLE

scopul acestui joc este... [frate eu nu l-am gasit... asa ca va rog pe voi sa mi-l spuneti]


BASIC POSITION




"FIGURILE" LA CARE AM AJUNS...











bineinteles ca astea nu sunt toate... si totusi... exista vreun scop ascuns?

daca aflati... sunt nerabdator sa il aflu si eu...

va multumesc!

PS: junior, mersi pentru plimbare, rabdare... all inclusive... >:D<

luni, 11 mai 2009

Experienta primul WS international

Salutari...
Sunt in Grecia, mai am putin si implinesc 21 de ani si ma aflu la primul workshop international marca EESTEC.

Voi incerca sa tin un mic jurnal al lucrurilor frumoase de pe aici...

BIO ATHENS




10 Mai: primul zbor din viata mea...
- pt cei care nu au experimentat inca... eu am stat la fereastra in spatele motoarelor; pana se pune avionul pe pista merge relativ incet... ma intrebam daca asa o va tine pana isi ia zborul... dar, cand a dat omu de linie dreapta si a mai primit si unda verde... am zis: OK... Here we GO! si accelereaza, si accelereaza... si ma uit pe fereastra si chestiile se misca din ce in ce mai repede... pana cand incepe sa se inalte... si atunci am simtit cum tot sangele din cap mi se lasa usor spre picioare...
... si pt ca nu a fost de ajuns a simtit nevoia sa se si incline ca sa ia un viraj... dar in cateva minute a ajuns pe linia de plutire.. si atunci lucrurile au revenit la normal...

... dezavantajul de a zbura cu o companie greceasca... toate instructiunile si descrierile sunt in limba lor... am inteles doar Bulgaria la un moment dat... si cam atat :P
... m-am interesat de altitudinea la care zburam... 29000 feet asta inseamna cca 8700 m... very nice...
... daca pana acum cel mai mult am fost pe la 2544 m... cu capul in nori... sau un pic pe deasupra lor... acum ii vedeam cu trec in mare viteza pe sub mine...
... despre aterizare... nu pot sa va spun decat ca e opusul decolarii.. ca se coboara flapsurile si se ridica niste chestii de pe aripi care ajuta la franare...
... all in all... am facut-o si pe asta!
... sa vezi Athica noaptea din avion e ceva de neimaginat...
... de la aeroport am fost condus pe niste Aerodroms... adica ceea ce nu prea exista in romania... si in cateva ore (din cauza lipsei de orientari in spatiu a soferului... ) am ajuns la Welcome Party
... o nebunie de petrecere la care puteai bascula tot felul de bauturi sau fructe glazurate cu ciocolata...
... am reusit dupa cateva ore sa evadez de acolo si am mers la Hotel Fivos (cica ar fi al doilea nume al lui Apollo) foarte aproape de acropole... chiar in buricu atenei... somn de voie...

11 mai: 07:00 micul dejun... autoservire... nimic special... cu exceptia sucului de portocale care se gaseste din abundenta aici...
... ma duc acum la niste prezentari despre Inginerie Biomedicala...
... ne mai auzim...

... am revenit
... am invatat dansuri grecesti... am mancat o gramada....
... am fost la un centru de refacere pt persoane cu nevoi speciale (PNS)
... seara am avut parte de o seara greceasca la STOU KARRE... adica La Karre
... am vazut o gramada de lume vesela, venita din mai multe colturi ale lumii distrandu-se, petrecand, ascultand muzica greceasca, cantand...

12 mai: am facut o vizita la spitalul Sotiria... am aflat lucruri minunate si idei pe masura despre The Clothes which saves your Life
... am prezentat UPB si legatura universitatii cu Biomedicina...
... am mancat Pastachios... un fel de musaca super adevarata cu paste, carne si branza...
... acum asistam la o prezentare a unui domn profesor destept... care vb engleza super misto...
... ne pregatim pt Noaptea Internationala...
... va povestesc cum a fost dupa...
see you...

i am back... este ora 00:15 - 14 mai cand va scriu aceste randuri
- dupa cum v-am spus e destul de greu sa faci rost de net pe aici... asa... mai moca... so, I had to steal it...

... sa revenim la ziua de 12 mai... cum ne pregateam asa noi sufleteste pt Noaptea Internationala, ne-au anuntat ca vom avea parte de un City Rally; asa ca, inmanat cu o harta primita gratis de la Hotelul Fivos si 10 task-uri de indeplinit, am colindat Atena prin zona Parlament, Gradinile Nationale, Acropole, Monastiraki (statie de metrou)
... a fost fun.. dar destul de obositor... soarele aici in Atena parca e facut din altceva... te prajeste pur si simplu...
... dupa micuta aventura de 2 ore si jumatate am fost la caminele Universitatii Nationale Tehnice din Atena si inarmati cu ingrediente fie carate de acasa, fie cumparate de acolo, fiecare am gatit ce ne-am priceput mai bine...

13 mai ziua asta o voi tine destul de bine minte... am cunoscut oameni mari, de succes, ingineri ce traiau dupa modelul: "If you wanna do something for money, this is commerce... if you wanna do something industrial, do it for fun! Do not think about the money! First create the thing, do it better and better, smile when you succeded, and then money will come... If they will come..."
... nu stiu cati dintre voi ati auzit de Micrel... pentru mine a fost prima data... si m-au fascinat... poate stam la o bere de vorba sa va povestesc cu ce se ocupa...

... imi cer scuze, dar dupa 4 zile in care 90 la suta din vorbe le-am spus in engleza, imi vine mereu sa scriu in engleza... asa ca... ce voiam sa va zic...
... va aduceti aminte cand invatam la istorie despre Acropole, despre razboaiele dintre greci si romani, dintre greci si greci (asa imi place mie sa le zic), sau dintre Imperiul Otoman si greci... eu unu nu am visat niciodata ca voi calca pe acolo... imaginati-va 3000 de ani de civilizatie pe care le puteti atinge... respira...
... so, mi-am prezentat, constiincios, pentru prima data, noul meu ISIC la intrare si astfel am economisit 12 Euro (adica am intrat moca);
... am aflat o multime de legende si povesti adevarate... voi nota aici doar cuvintele cheie... astept sa ma intrebati personal despre ele :P [maslin, mare, coloane, munitie, teatru roman/grecesc, OMONIA [] () ]

... si pentru ca intrasem in atmosfera aceea de ancient history... am zis sa vedem cum e si muzeul de istorie nationala... din nou ISIC (din nou moca...)... si din nou sute... mii de ani la doar cativa cm de tine
... acum se apropie ora la care am inceput sa scriu aceasta ultima parte... de pana acum...
... mi-e dor de ai mei de acasa...

15 mai: … a venit în sfârşit şi ziua asta… prietenii ştiu de ce spun asta... sunt major, vaccinat şi cu acte în regulă... să vă zic şi vouă cum mi-am petrecut eu ziua de naştere: păi am plecat de la hotel până în cel mai mare port al grecilor aka Piraeus şi de aici am luat cel mai mare şi mai încet mijloc de transport marin aka feribotul şi în aproape 2 ore eram pe insula Agistri

Înconjuraţi de Marea Mediterană, locuitorii din Agistri îţi dau senzaţia că nu dorm niciodată; sunt binevoitori, majoritatea ştiu limba engleză şi ştiu să te îmbie să le calci pragul în bakeries sau tabernas. Poţi închiria un scooter cu 15 euro toată ziua numai că eu unul de exemplu nu am avut motive să mă grăbesc.

Să înoţi în Marea Mediterană ar trebui să devină motto-ul fiecărui tânăr din ziua de azi. În comparaţie cu Marea Neagră... apa e mult mai sărată, însă muuult mai limpede... este cu adevărat o plăcere să te simţi un mic prinţ sau o mică sirenă în asemenea condiţii. După o oră de înot şi plajă...

Am prins forţe savurând două Gyros şi bând un sprite după care…. am avut parte de un Treasure Hunt pe insulă. Am primit un plic ce ascundea un indiciu, apoi din indiciu în indiciu am descoperit “marea comoară”: Plaja Halkidaki (o plajă de nudişti şi nudiste... care erau plecate taman atunci).

Seara am mers la un restaurant cu specific grecesc de unde puteai admira mulţimea de beculeţe ce parcă păzeau insula.

16 mai: şi s-a făcut noapte şi s-a făcut zi… şi marele “crucişător” şi-a deschis din nou burta şi ne‑a “păpat” până în Piraeus înapoi…

Seara am ieşit cu cei mai buni doi prieteni greci: Giorgos şi Christe... care m-au făcut să mă simt minunat înainte de plecare...

17 mai: ... ca să nu mai zică nimeni că doar în România se întâmplă întârzieri... ei bine vă zic eu că şi în Aeroportul din Atena se întâmplă.. când vă scriu aceste rânduri trebuia să fiu în aer de 10 minute... şi când mă gândesc că mai am de stat încă 40 de minute...

.. cel puţin am în jurul meu o mulţime de români... mi-era dor de limba de acasă...

PS: placa mea de reţea mă urăşte... că altfel... aş fi uploadat acum articolul acesta...

ROMANIA... OPEN YOUR HEART! I AM COMING HOME!


miercuri, 15 aprilie 2009

Been there, done that, got the T-shirt

va spuneam in articolul trecut ca voi participa la o sesiune de comunicari nationala... numita mai pe scurt ZCSSUCB
sa va spun si voua cum a fost... atat din perspectiva unui organizator cu experienta in astfel de evenimente, cat si din punctul de vedere al unui participant
... am plecat pe inserat din "mirifica capitala" cu un tren accelerat... fara vagoane dezgolite...
... am vazut soarele apunand in olt...
... dupa aproximativ 5 ore am ajuns in "orasul iubirii", Tirgu Jiu
... am urcat pana la etajul 10, camera 1003, cea care avea sa ma gazduiasca pe tot parcursul evenimentului...
... dupa un scurt review al camerei, i-am acordat nota 7 din 10 si am pornit noaptea in cautarea unui bancomat BCR, indrumat de oameni usor obositi... am ajuns pana la urma la cel mai indepartat ATM cu putinta...
... incepuse sa se lase frigul asa ca gandul ca voi dormi intr-o camera de hotel (daca nu ma insel... prima din viata mea... si nu ma insel) ma tinea treaz :P
... m-am intors in "camera", am incercat sa ma uit la un film de animatie: monsters vs aliens... si am adormit...
... a doua zi aveam sa fiu trezit intai de Dirty Diana by Michael Jackson, apoi de corina, o domnisoara simpatica si deosebit de rusinoasa si "imbujoratoare" daca se poate spune asa
... deschiderea oficiala, inmanarea mapelor, tricourilor, programului, ecusoanelor... totul facut ca la carte...
... dupa deschidere ziua a decurs dupa placul fiecaruia... o prezentare a facultatilor, cand afara erau aproape 30 de grade... nu a prea fost pe placul nimanui... asa ca berea rece, plimbarile prin parcul celebru, prin piete in cautare de suveniruri, pe la stadionul pandurilor... au avut castig de cauza
... ne-am simtit bine, intrucat trebuia sa fim destinsi inaintea zilei de prezentari
... si pentru ca toate au un inceput, acesta poate fi decalat... cu 10, 15, 30 min... hai 40 maxim... :P
... in cele din urma, sambata s-a tinut sesiunea de prezentari
... la sectiunea automatizari, au fost 7 prezentari, care mai de care mai interesante, care te tineau cu sufletul la gura... pline de informatii noi si provocatoare care sa te faca sa spui... hmm.. de ce nu m-am gandit la asta?
... seara a urmat festivitatea de premiere, si bufetul mult asteptat... cand zic mult... a se citi... mult
... am plecat in zori... la 1:35... spre mirifica capitala... aveam laborator serios de CCNA... :P

... a fost o experienta de care imi voi aduce aminte cu placere... si va sfatuiesc si pe voi sa va implicati in astfel de lucruri... nu aveti decat de castigat

FELICITARI ORGANIZATORILOR ZCSSUCB!!!

joi, 9 aprilie 2009

"N-ai nevoie de foarte multe ca sa fii fericit"

Textul de fata este pentru a va pune sa va amintiti ultimele momente in care ati zambit, in care ati fost fericit, in care ati strigat / plans de bucurie ca ceva e pe cale sa se schimbe... sau ca s-a schimbat deja...

... ceva de genul acesta...
... un camin... o camera de camin... un ceai...
... si ploaia asta... nu ma lasa sa te uit... si ploaiaaa astaa.... ma face sa vreau sa te sarut...
... o plimbare... printre copaci [bing bang]... infloriti... narile inundate de arome odorizante...
... o vedere... o urare... un zambet...
... un telefon... mai multe telefoane placute...
... fratele meu, statul, si-a adus aminte de mine...
... in politehnica exista si profi mari, dornici sa te ajute... [trust me]
... pescari pe dambovita...
... desteapta-te romane cantat in chisinau...
... daca imi mai amintesc... voi mai adauga...

acum ma pregatesc sa plec la tirgu jiu, in capitala gorjului... ca fapt divers va spun gorj si dolj vin din sarba de la gore = sus si dole = jos (stiti ca doljul e in sudul gorjului ;) )
voi participa la o sesiune de comunicari nationala numita:
Zilele Cercetarii Stiintifice Studentesti de la Universitatea Constantin Brancusi


... planific noi momente de bucurie... vedem daca suntem pe aceeasi lungime de unda...

voi ce mai ziceti? care sunt franturile voastre de viata care v-au facut sa zambiti ultima data...

pentru insipiratie ascultati asta:

N-ai nevoie de foarte multe

marți, 31 martie 2009

s-a intamplat la tirgu mures

din seria... s-a intamplat la...
era o vara asta vara numai buna de mers la tirgu mures si organizat o chestie unicat in tara...

"Ideas and Projects WORKSHOP"

printre cele ce s-au petrecut acolo... va prezint ceva angelic...




imaginile in"canta" de la sine...


si ca sa o stiti pe-a dreapta... imi place aceasta voce mult prea mult, incat va promit ca nu o sa va mai saturati ascultand...

marți, 17 martie 2009

s-a intamplat la sinaia

cu ce se mai ocupa oamenii cand nu au ce face...



a fost minunat... a inceput sa ne placa... o vom mai face de cate ori ne va sta in putere...
pe aceasta cale, vreau sa felicit echipa de organizare, gazdele noastre, ghidutii si mai ales ghidutele, participantii si pe toti cei care s-au simtit bine alaturi de noi...

miercuri, 11 martie 2009

ONE WORLD ROMANIA - DOCUMENTARY FILM FESTIVAL - THE HUMAN RIGHTS

A doua editie a Festivalului de film documentar dedicat drepturilor omului, ONE WORLD ROMANIA vine mai repede decat te-ai fi asteptat. Incepand de anul acesta, intalnirea ta cu filmele documentare, cu regizorii invitati, dezbaterile pe teme legate de problemele drepturilor omului si expozitiile de fotogarfie, se desfasoara in martie.

ONE WORLD ROMANIA 2009, editia a 2-a, 18-23 martie, Bucuresti

Si pentru ca lucrurile bune merita repetate, editia de anul acesta debuteaza tot cu un concert la ArCuB
Evenimentul de deschidere / 18 martie / 19h30 / ArCuB / Str. Batistei nr 14
concert Vlaicu Golcea & Marta Hristea si Luna Amara

Pentru mai multe detalii intrati pe site-ul festivalului www.oneworld.ro sau contactati-ma
cu drag,
ana alexandra blidaru

luni, 9 februarie 2009

Pentru copiii de peste un an...

Trecator prin supermaret, vad raftul cu paste fainoase si pentru un moment imi trece prin minte... vreau sa mananc macaroane cu branza si cu lapte, ca atunci cand eram eu mic...
Am cumparat paste fainoase spirale... (fiind de la poli imi plac formele astea "atragatoare"); urmeaza gasirea retetei miraculoase...
Cum google le stie pe toate, l-am intrebat si am obtinut urmatorul raspuns

Macaroane cu branza si cu lapte

Partea care m-a tulburat a fost cea de la Mentiuni... va las pe voi sa cititi si sa cugetati...

Intre timp eu pun pastele la fiert si le prepar dupa o reteta pentru oameni seriosi :P

Pofta buna!!!

vineri, 23 ianuarie 2009

joi, 22 ianuarie 2009

Tuturor le place sa fie actori, insa doar unora le iese...

Una din poveştile studentului...dus... cu pluta...

Şase personaje în căutarea unui autor




De ce e nevoie să fii provocat pentru a descoperi frumuseţi? Am înţeles... asta ţine de tăria fiecăruia dintre noi. Unii se autoprovoacă... fără să mai aştepte un impuls venit din exterior. Alţii au nevoie de o „întărâtare” pentru a-şi pune bocceluţa în spinare şi a o lua din loc.
Aşa s-a întâmplat cu un student pe care l-am întâlnit într-un colţ al viselor mele.

Mi-a povestit că era o zi frumoasă de februarie, când în urma unui examen din celebra s(tr)esiune... a simţit nevoia să evadeze.
Nu s-a refugiat într-un club, deşi multe îl tentau. A ales pentru început natura fără să bănuiască ce va urma. Cum adică natură, când e vorba de Bucureşti? Eeee... păi... mi-a zis că a vrut să vadă cât de lung e cursul Dâmboviţei (asemenea lui Mandelbrot care a vrut să vadă cât de lung e ţărmul Angliei şi cu ocazia aceasta a inventat fractalii).
Ziceţi că era mai uşor să se uite pe hartă decât să îl calce în picioare? Aşa i-am zis şi eu, dar el nu, nimic, o ţinea una şi bună, că e o măsurătoare mult mai precisă aceasta cu piciorul.
Şi-a spus în gând... ce ar fi să îi fentez eu pe băieţii aceştia simpatici de la Metrorex şi să merg din Regie până în Unirii pe jos? O, da. O idee strălucită.
Aşa că a plecat în aval. Şi aşa în fuga lui nebună de oameni, de locuri, de civilizaţie către o altă posibilă lume... a căzut şi s-a lovit...
De ce? De cine? Simplu de o altă lume... una magică, plăcută auzului, văzului, plăcută însăşi inimii.
Lumea aceasta nouă se ascundea într-o clădire mai mult sau mai puţin suspectă. Ce nu îţi spune mare lucru: „unde se află...? mmm nu ştiu. Acum am trecut cred pe acolo dar nu ştiu să vă zic exact...” (asta a primit el ca indicaţii preţioase).
Aproape de Piaţa Unirii se află un castel de basm. O lume paralelă cu a noastră. Construită din iluzii, replici, râsete, plânsete, sărutări. Lumea teatrului Bulandra. Sala în care intrase tânărul nostru din pură curiozitate, atras parcă de o forţă nevăzută şi totodată incomensurabilă... era sala Izvor, vis-à-vis de staţia de metrou omonimă.
Cu inima bătându-i din ce în ce mai repede, tânărul întrebă tânăra şi frumoasa „cerberiţă”... pardon casieriţă...: „Aici este teatrul Bulandra? Da, i se răspunse. Ce piesă este în seara aceasta? Păi... „Şase personaje în căutarea unui autor” de Luigi Pirandello. Sunt de vânzare doar bilete fără loc. Vreţi? DA!”
Numele piesei îl incită la culme. Cum adică? Se joacă o piesă de teatru, în cadrul altei piese? Aşa se pare. Ce nu ştia el deocamdată este numele piesei din interior. Asta îl ducea cu gândul inevitabil la Iona. Bătrânul pescar putea fi interpretat şi ca un actor care joacă diverse piese de teatru în cadrul altei... burţi... piese... cum vreţi să îi ziceti.
Cât timp am stat de vorbă cu tânărul student, ochii îi străluceau de fericire. Era nerăbdător să îmi spună finalul poveştii. Mi-a spus că ajunsese prea devreme la teatru. Dacă vă gândiţi un pic e chiar interesant să ajungi prea devreme într-un loc înspre care nu ai plecat. Ce părere aveţi? Opriţi-vă puţin din citit şi contemplaţi vă rog. Respiraţi. Consideraţi asta ca pe o invitaţie la respiraţie.
Buuun. Acum... de fapt atunci... în ora care îi rămăsese până la începerea spectacolului mai descoperise un loc antic. Ceva ca o reminiscenţă a trecutului, unde părea că tehnologia nu pusese piciorul. Avea tânărul student acolo ocazia să se rătăcească printre râşniţe de cafea vechi de când a apărut primul bob de cafea, machete de crucişătoare, tabachere, discuri, patefoane, orice lucru care miroase a praf, a nemuritor. De foarte curând am învăţat când ceva devine nemuritor. Simplu... atunci când... moare.
Să ne întoarcem acum la micul nostru castel şi la lumea de poveste ce urma să se producă pentru sensibilizarea sufletului tânărului student.

Când intră în sală, îşi deschise toţi porii pentru a respira cât mai adânc şi parcă pentru a lua cu sine pentru totdeauna (a se vedea aici egoismul cras al studentului din zilele noastre) atmosfera aceea feerică.
Se puse la locul lui fără loc, undeva pe margine, între două felinare de poveste şi aştepta ca minunatul iubitoriu (adică... de fapt acest cuvânt nu necesită explicaţii... înţelegeţi voi) să se aşeze. Destul de mare îi fu însă mirarea când observa că media de vârstă din neîncăpătoarea sală de teatru se situa undeva pe la 40-50 de ani. Oare nu se afla în locul potrivit? Sau poate că e doar o neconcordanţă de timp. Probabil că în lumea în care doar ce intrase, „timpul nu mai avea răbdare cu oamenii” iar aceştia îmbătrâneau foarte repede... o îmbătrânire trupească, asezonată cu o întinerire sulfetească... fac zero... (ceva de genul acesta îi ieşise şi lui Marin Sorescu).
Când castelul se umplu cu atâta viaţă... se făcu întuneric... şi se ridică... nu, nu vă grăbiţi... nu cortina... ci podul mobil. Imaginaţi-vă o navă care pleacă într-o lungă călătorie. Şi ei i se ridică puntea aceea care face legătura între real şi imaginar. Pluteam... eram studentul... mă confundam cu el... sau poate că eu sunt studentul...
Piesa începu... o trupă de teatru repeta parcă la nesfârşit acte, scene, din nou acte... când, cele „şase personaje” îşi făcură apariţia. Erau personaje cu o poveste apăsătoare în spate. Ceva profund. Realitatea lor. Un singur inconvenient le deosebea de ceilalţi... actorii de pe scenă deveneau personaje pentru o poveste ce nu era a lor; pur şi simplu era a unui dramaturg, modelată de un regizor... pe când cele „şase personaje” îşi trăiau propria lor piesă în fiecare zi. Era ceva de care niciodată nu vor scăpa. Actorii îşi jucau rolul, după care deveneau din nou oameni. Cele şase personaje erau oameni tot timpul...
„Directorul teatrului” devenind din ce în ce mai curios, decide să le scrie el povestea. Au loc câteva repetiţii, ce stârnesc din când în când râsul, însă în spatele acestuia se afla... tragicul. O mamă îşi surpinde fata în timp ce se afla pe punctul de a se da propriului său tată într un bordel. Drama mamei îmbrăcate în doliu se rezuma la existenţa celor patru copii, de la cei doi bărbaţi pe care i-a avut, după spusele Tatălui.
Aceea era realitatea ce trebuia îndurată. Ce intrigă personajele este faptul că nu li se permite să îşi joace propria viaţă. Nu înţeleg de ce nu pot fi chiar ele personajele propriei lor realităţi şi trebuie să fie jucate de nişte actori.
O realitate zbuciumată şi zdruncinată de sentimente precum ură, răzbunare. Sunetul care va persista pentru foarte mult timp în ureche va fii urletul mamei îndoliate. O poveste cutremătoare jucată de actori mari: Ion Caramitru, Andreea Bibiri.
Ceva nou, impresionant de altfel, datorită „locului” ales de tânărul student, a fost că a avut ocazia să stea foarte aproape de actori. A respirat împreună cu ei acelaşi aer. Parcă şi inimile le au bătut cu aceeaşi frecvenţă.
La sfârşitul piesei, după un final excepţional şi dureros în acelaşi timp, au urmat aplauzele. Categoric meritate din plin. Au fost trei „chemări” ale actorilor. Cifră fatidică acest trei care urma să se repete la absolut fiecare piesă la care s-a mai dus să trăiască puţin.
Impresionat până la lacrimi, tânărul nu a perceput trecerea timpului. Afară se lăsase întunericul... însă el se simţea mai luminat... cu o poveste care devenise astfel şi a lui... şi a mea celui căruia o povestise.

joi, 15 ianuarie 2009

A fi sau a nu fi inginer

Aceasta e intrebarea...

Ce faci daca stai intr-o cladire cu balcoane (:P) si de la un etaj n la care iti stai iti cade inelul de pe deget in balconul de la etajul n-1 ...
Luati in considerare ca pe acel balcon nu puteti ajunge cum s-ar gandi oricine pe usa care da in balcon... asadar, iti pui mintea la contributie si improvizezi...

iata cum a rezolvat problema o foarte buna prietena... ana... (ce nume simplu...)

OPERATIUNEA INEL