Experienta primul WS international

Salutari...
Sunt in Grecia, mai am putin si implinesc 21 de ani si ma aflu la primul workshop international marca EESTEC.

Voi incerca sa tin un mic jurnal al lucrurilor frumoase de pe aici...

BIO ATHENS

10 Mai: primul zbor din viata mea...
- pt cei care nu au experimentat inca... eu am stat la fereastra in spatele motoarelor; pana se pune avionul pe pista merge relativ incet... ma intrebam daca asa o va tine pana isi ia zborul... dar, cand a dat omu de linie dreapta si a mai primit si unda verde... am zis: OK... Here we GO! si accelereaza, si accelereaza... si ma uit pe fereastra si chestiile se misca din ce in ce mai repede... pana cand incepe sa se inalte... si atunci am simtit cum tot sangele din cap mi se lasa usor spre picioare...
... si pt ca nu a fost de ajuns a simtit nevoia sa se si incline ca sa ia un viraj... dar in cateva minute a ajuns pe linia de plutire.. si atunci lucrurile au revenit la normal...

... dezavantajul de a zbura cu o companie greceasca... toate instructiunile si descrierile sunt in limba lor... am inteles doar Bulgaria la un moment dat... si cam atat :P
... m-am interesat de altitudinea la care zburam... 29000 feet asta inseamna cca 8700 m... very nice...
... daca pana acum cel mai mult am fost pe la 2544 m... cu capul in nori... sau un pic pe deasupra lor... acum ii vedeam cu trec in mare viteza pe sub mine...
... despre aterizare... nu pot sa va spun decat ca e opusul decolarii.. ca se coboara flapsurile si se ridica niste chestii de pe aripi care ajuta la franare...
... all in all... am facut-o si pe asta!
... sa vezi Athica noaptea din avion e ceva de neimaginat...
... de la aeroport am fost condus pe niste Aerodroms... adica ceea ce nu prea exista in romania... si in cateva ore (din cauza lipsei de orientari in spatiu a soferului... ) am ajuns la Welcome Party
... o nebunie de petrecere la care puteai bascula tot felul de bauturi sau fructe glazurate cu ciocolata...
... am reusit dupa cateva ore sa evadez de acolo si am mers la Hotel Fivos (cica ar fi al doilea nume al lui Apollo) foarte aproape de acropole... chiar in buricu atenei... somn de voie...

11 mai: 07:00 micul dejun... autoservire... nimic special... cu exceptia sucului de portocale care se gaseste din abundenta aici...
... ma duc acum la niste prezentari despre Inginerie Biomedicala...
... ne mai auzim...

... am revenit
... am invatat dansuri grecesti... am mancat o gramada....
... am fost la un centru de refacere pt persoane cu nevoi speciale (PNS)
... seara am avut parte de o seara greceasca la STOU KARRE... adica La Karre
... am vazut o gramada de lume vesela, venita din mai multe colturi ale lumii distrandu-se, petrecand, ascultand muzica greceasca, cantand...

12 mai: am facut o vizita la spitalul Sotiria... am aflat lucruri minunate si idei pe masura despre The Clothes which saves your Life
... am prezentat UPB si legatura universitatii cu Biomedicina...
... am mancat Pastachios... un fel de musaca super adevarata cu paste, carne si branza...
... acum asistam la o prezentare a unui domn profesor destept... care vb engleza super misto...
... ne pregatim pt Noaptea Internationala...
... va povestesc cum a fost dupa...
see you...

i am back... este ora 00:15 - 14 mai cand va scriu aceste randuri
- dupa cum v-am spus e destul de greu sa faci rost de net pe aici... asa... mai moca... so, I had to steal it...

... sa revenim la ziua de 12 mai... cum ne pregateam asa noi sufleteste pt Noaptea Internationala, ne-au anuntat ca vom avea parte de un City Rally; asa ca, inmanat cu o harta primita gratis de la Hotelul Fivos si 10 task-uri de indeplinit, am colindat Atena prin zona Parlament, Gradinile Nationale, Acropole, Monastiraki (statie de metrou)
... a fost fun.. dar destul de obositor... soarele aici in Atena parca e facut din altceva... te prajeste pur si simplu...
... dupa micuta aventura de 2 ore si jumatate am fost la caminele Universitatii Nationale Tehnice din Atena si inarmati cu ingrediente fie carate de acasa, fie cumparate de acolo, fiecare am gatit ce ne-am priceput mai bine...

13 mai ziua asta o voi tine destul de bine minte... am cunoscut oameni mari, de succes, ingineri ce traiau dupa modelul: "If you wanna do something for money, this is commerce... if you wanna do something industrial, do it for fun! Do not think about the money! First create the thing, do it better and better, smile when you succeded, and then money will come... If they will come..."
... nu stiu cati dintre voi ati auzit de Micrel... pentru mine a fost prima data... si m-au fascinat... poate stam la o bere de vorba sa va povestesc cu ce se ocupa...

... imi cer scuze, dar dupa 4 zile in care 90 la suta din vorbe le-am spus in engleza, imi vine mereu sa scriu in engleza... asa ca... ce voiam sa va zic...
... va aduceti aminte cand invatam la istorie despre Acropole, despre razboaiele dintre greci si romani, dintre greci si greci (asa imi place mie sa le zic), sau dintre Imperiul Otoman si greci... eu unu nu am visat niciodata ca voi calca pe acolo... imaginati-va 3000 de ani de civilizatie pe care le puteti atinge... respira...
... so, mi-am prezentat, constiincios, pentru prima data, noul meu ISIC la intrare si astfel am economisit 12 Euro (adica am intrat moca);
... am aflat o multime de legende si povesti adevarate... voi nota aici doar cuvintele cheie... astept sa ma intrebati personal despre ele :P [maslin, mare, coloane, munitie, teatru roman/grecesc, OMONIA [] () ]

... si pentru ca intrasem in atmosfera aceea de ancient history... am zis sa vedem cum e si muzeul de istorie nationala... din nou ISIC (din nou moca...)... si din nou sute... mii de ani la doar cativa cm de tine
... acum se apropie ora la care am inceput sa scriu aceasta ultima parte... de pana acum...
... mi-e dor de ai mei de acasa...

15 mai: … a venit în sfârşit şi ziua asta… prietenii ştiu de ce spun asta... sunt major, vaccinat şi cu acte în regulă... să vă zic şi vouă cum mi-am petrecut eu ziua de naştere: păi am plecat de la hotel până în cel mai mare port al grecilor aka Piraeus şi de aici am luat cel mai mare şi mai încet mijloc de transport marin aka feribotul şi în aproape 2 ore eram pe insula Agistri

Înconjuraţi de Marea Mediterană, locuitorii din Agistri îţi dau senzaţia că nu dorm niciodată; sunt binevoitori, majoritatea ştiu limba engleză şi ştiu să te îmbie să le calci pragul în bakeries sau tabernas. Poţi închiria un scooter cu 15 euro toată ziua numai că eu unul de exemplu nu am avut motive să mă grăbesc.

Să înoţi în Marea Mediterană ar trebui să devină motto-ul fiecărui tânăr din ziua de azi. În comparaţie cu Marea Neagră... apa e mult mai sărată, însă muuult mai limpede... este cu adevărat o plăcere să te simţi un mic prinţ sau o mică sirenă în asemenea condiţii. După o oră de înot şi plajă...

Am prins forţe savurând două Gyros şi bând un sprite după care…. am avut parte de un Treasure Hunt pe insulă. Am primit un plic ce ascundea un indiciu, apoi din indiciu în indiciu am descoperit “marea comoară”: Plaja Halkidaki (o plajă de nudişti şi nudiste... care erau plecate taman atunci).

Seara am mers la un restaurant cu specific grecesc de unde puteai admira mulţimea de beculeţe ce parcă păzeau insula.

16 mai: şi s-a făcut noapte şi s-a făcut zi… şi marele “crucişător” şi-a deschis din nou burta şi ne‑a “păpat” până în Piraeus înapoi…

Seara am ieşit cu cei mai buni doi prieteni greci: Giorgos şi Christe... care m-au făcut să mă simt minunat înainte de plecare...

17 mai: ... ca să nu mai zică nimeni că doar în România se întâmplă întârzieri... ei bine vă zic eu că şi în Aeroportul din Atena se întâmplă.. când vă scriu aceste rânduri trebuia să fiu în aer de 10 minute... şi când mă gândesc că mai am de stat încă 40 de minute...

.. cel puţin am în jurul meu o mulţime de români... mi-era dor de limba de acasă...

PS: placa mea de reţea mă urăşte... că altfel... aş fi uploadat acum articolul acesta...

ROMANIA... OPEN YOUR HEART! I AM COMING HOME!