sâmbătă, 1 mai 2010

Bandscheibenvorfall, din dragoste....

... heeeeyyyy!!! long time... no see...

... va sperie titlul postului? nu trebuie.. e doar un simplu cuvant in limba germana... :P ceea ce descrie insa... e putin mai dureros...

... ei bine... ca sa nu va mai tin cu sufletul la gura, va spun ca Bandscheibenvorfall - inseamna hernie de disc (intervertebral) si e motivul pentru care nu am prea mai avut timp sa va scriu

... cum am ajuns in situatia asta nu stiu exact... cauzele sunt multiple, toate coroborate: stat prea mult timp pe scaun, aplecat in fata calculatorului, o cazatura la schi (desi am cazut pe burta...), carat rucscaci pe munte (asta nu o sa conteze prea mult in moralul meu si dorul de munte, oricum)... fete carate si invartite... si alte "daune", acumulate in timp

... cum s-a manifestat la mine: intai o durere in zona sciatica, apoi o amorteala a piciorului stang, localizata in dreptul gemenilor... dupa mai multe diagnostice, a venit si cel final... si adevarat... voluminoasa hernie discala intervertebrala... L5-S1... 2 cm... bla bla bla

... procedura de vindecare se numeste hemilaminectomie - :P (un cuvant bun pentru mima)

... astfel ca luni, 26.04 m-am internat la Spitalul Clinic de Urgenta Bagdasar-Arseni din capitala, sub ingrijirea dl. prof. dr. univ. Gorgan Mircea Radu

... apare o dra. asistenta... super tare.... care imi ia sange... "cam cat imi luati?" "pai vreo 2 kile... de ce? mai vrei si tu?"... ii spun ca mie mi se cam face rau de la luat sange... "eee.. asa baiat esti tu?"

... marti, 27.04 a inceput distractia...

... ce vreau sa va povestesc este felul in care a decurs anestezia... fiind la prima experienta de acest fel din viata mea (si sper eu ca si ultima) eram foarte curios cum ma comport, in ce consta...

... si asta mai ales dupa ce vazusem 2 sezoane de Grey's Anatomy, si cateva episoade din Dr. House... aveam in cap doar O.R. - care la noi e: Bloc Operator...

... merg eu pe picioarele mele pana la masa de operatie... ma urc... ma intind... ma relaxez... dna anestezist isi face aparitia, o dna asistenta de asemenea si incepe sa ma pregateasca, il aud si pe dl. prof.
... sunt invelit, mi se infige branula... dupa un fffshhhshhh, sunt consolat... "asa baiat esti tu?" :P - se pare ca li s-a pus pata cu cat de baiat sunt eu...

... mi se ataseaza un pulsometru pe deget (nu stiu denumirea exacta)... conectat la aparat din acela care face piu, piu, piu... pt o secunda imi trece prin cap... hmm.. tre sa urmeze piiiiiiiiiiiuuuuuuuuuuu.... dar mi.a trecut repede gandul
... "bagam somnitol... cu anisol (sau enisol... nu am inteles exact...)? da!"
... trec 2 secunde... muschii picioarelor mi se contracta brusc... nu ma pot misca... limba mi se contracta si ea... aud piu, piu...
... al doilea gand... frate sa vezi ca acum imi inghit limba.. ce ma fac? nu pot spune nimic.. hai sa gem... (ca marmelada nu puteam)
... "hei! de ce faci tu asa? ia mai bine respira in asta aici..."
... o masca de oxigen imi este atasata ... muschii se relaxeaza... respir de 3 ori... nu mai aud nimic...
...
...
...

3 comentarii:

Raluca spunea...

Interesanta experienta, dar iti doresc sa fie prima si ultima din viata ta.

Recuperare rapida si multa grija pe viitor cu fetele ... ca rucsacii si alte alea nu conteaza :P

Multi pupici si sper sa ne vedem cu bine in Bucuresti prin luna iunie.

Anonim spunea...

Am citit postarea ta si imi permit sa te intreb cum te simti si cum a fost recuperarea.Sotul meu, avand acelasi diagnostic tocmai s-a operat la acelasi medic...el e inca in perioada de recuperare si durerile sunt inca prezente. La tine cum a fost? Au disparut durerile complet....cam in cat timp? multumesc anticipat pt raspuns.
moni

Unknown spunea...

Buna ziua. Sincer sa fiu, din ce imi amintesc... dureri nu au prea existat... iar daca au fost... poate pentru maxim o saptamana.
Ce a fost deosebit de important de respectat, a fost perioada de recuperare prin repaus total. Tin minte ca 3-4 saptamani nu prea ma dadeam jos din pat, decat daca aveam neaparata nevoie.
Tin minte ca pana sa intru eu in operatie a venit un domn caruia i se facuse operatia cu vreo 3 saptamani in urma... care nu isi luase concediu medical si se dusese la serviciu, stat pe scaun, condus masina... si pe care au fost nevoiti sa il mai opereze odata...
Asa ca va sfatuiesc, sa aveti mare grija si multa rabdare. De trecut vor trece durerile.
De asemenea va recomand si folosirea unui corset... nu foarte strans, cat sa tina coloana dreapta. Hemilaminectomia presupune eliminarea unei parti din discul intervertebral... asa ca portiunea aceea de coloana este mult mai sensibila acum.
Timp de un an de zile, nu am mers la ski, patinaj, locuri in care riscam sa cad in fund. De asemenea, 2-3 luni de zile nu am condus masina.
E bine dupa vreo luna, 2 (cel mai bine intrebati medicul) e bine sa mergeti la kinetoterapie. eu am fost cam la 6 luni dupa operatie, vreo 2 sedinte, am invatat exercitiile si le-am continuat acasa. Acum merg si la sala de fitness, bineinteles evitand sa fac eforturi deosebite.
Ii doresc sotului dvs. insanatosire grabnica si multa sanatate!
Cu respect, Razvan